luni, 25 aprilie 2011

Writing a book ♥

 Hello!
Ce faceti ? Eu sunt in curte afara. Ai mei vor sa faca gratar,iar eu am iesit sa continui povestea. As vrea sincer sa o termin pana maine,altfel nu prea o sa mai am timp sa o scriu. Aseara o prietena buna de a mea,Mirela , m-a ajutat dandum-i ideei despre ce as putea sa scriu. E destul de complicat.De exemplu,daca as vrea sa scriu o carte mi s-ar parea imposibil pentru mine deorarece nu pot sa le fac foarte foarte lungi povestile.Nu stiu de ce. Adica totul implica foarte multe idei,sa  le dezvolti la un momendat si tot asa. Incerc sa le fac cat pot de lungi dar nu reusesc. Ca de exemplul,ultima mea publicare "Zidul" am reusit sa o scriu in 21 de pagini.Unii mi-au spus ca e destul de mult pentru varsta mea si asa,insa vreau sa ma apuc serios de scris si sa public o carte. Ma gandesc asa,cat de fain ar fi sa fiu cea mai tanara scriitoare din Europa,sau Romania sau si din Brasov si as fi super multumita. Cei drept,ador sa scriu. Mereu mi-a placut romana,iar pasiunea puternica pentru scris a aparut anul trecut datoria fostei mele profesoare de romana , doamna Funieru. Pot spune ca ei ii datorez aproape totul . Mereu faceam compuneri, si alte chestii distractive asa ca intr-o zi mi-a venit ideea sa scriu o poveste ["Triunghiul Bermudelor " ].Cand am terminat-o,ma simteam nerabdatoare sa i-o dau. A inceput scoala bine mersi iar la ora de romana m-am dus si i-am explicat ce si cum. Dupa cateva zile am vazut-o intrand in clasa cu foile mele in mana.Inainte saincepem ora,ma chemat la catedra si mi-a zis ca i-a placut foarte mult. Mi-a crescut pur si simplu inima cand am auzit-o. Mai ales ca este o profesoara,are facultate si e specialista in Lb. si Literatura Romana ca sa zic asa.
  Dupa cateva zile am inceput din nou sa scriu o poveste,insa in ziua de azi e inca neterminata. In ea era vorba despre un caine care avea niste stapanii foarte rai. Il bateau mereu,si nu ii aratau dragostea. Intr-o zi,ei se mutara in alta parte,iar pe bietul caine il lasara acolo. Atunci el a pornit in calatorii si a cunoscut o fetita care l-a invata de este dragostea,respectul ,etc.
  Oricum,poate intr-o zi o sa il termin. Imi e atat de lene. E cald afara,iar vantul bate usor cu un aer placut. Imi bine sa adorm pe scaun nu alta. Oricum,ma apuc de scris.
                                                                               Cam asta a fost ot pentru azi.Paste Fericit!
                                                                                                                           C. Miruna :)
                                                                                                                         

duminică, 10 aprilie 2011

Triunghiul Bermudelor

           Aventuri spre Triunghiul Bermudelor
                  
                       Capitolul 1.Misiunea.

  
Se spune că în Paradis există un loc funest, din care unii cred că nu se poate scăpa: Triunghiul Bermudelor. Se ştie că sute de ani, vase şi avioane au dispărut în geometria sa diabolică, însă misterul său continuă să lase lumea fara cuvinte. Sute de oameni s-au aventurat în acest Triunghi şi nu s-au mai întors. Vasele au dispărut fără urmă, iar avioanele au fost smulse de pe cer. Nu au solicitat ajutor şi nu s-au găsit epave. Acest loc cuprinde ape extrem de periculoase şi un fund oceanic care, de la ape puţin adânci, devine o vale oceanică întunecată, aflată la adâncime de ordinul kilometrilor. Au fost multe zvonuri şi teorii privind dispariţiile ciudate de aici,insa nu sa aflat adevarul.

 Dupa multi ani,in 1970,la baza aeronavală din Fort Lauderdale,pilotul Frank McAndrew se pregatea pentru o misiune spre Triunghiul Bermudelor. Aceasta misiune poarta numele de Zborul 20. Cu o zi inainte de plecare,Frank,instructorul zborului Rick si cativa piloti s-au dus la un mic bar pentru o petrecere in cinstea misiunii ce avea sa vina.
-As dori sa fac un toast !spuse Rick.Se stie ca in ultimii ani,multi aviatori curajosi s-au aventurat spre Triunghiul Bermudelor.Maine,noi vom face istorie !Vom merge acolo si vom dovedi lumii de ce suntem in stare !
 
 In acel moment toti au inceput sa aplaude si sa aclame.Frank era nelinistit si hotari sa se duca pana afara sa ia o gura de aer.Avea o presimntire ciudata,ca si cum ceva rau avea sa se intample.El avea o sotie frumoasa,Olivia si un baietel de 6 luni,Jimmy.Baietelul semana foarte mult cu tatal sau.Avea ochii mari si albastri plini de curiozitate,si un par des si brunet ca abanosul.Frank se temea ca nu o sa-i mai vada niciodata.Ca n-o sa vada cum creste baiatul lui si ca nu o sa fie acolo,langa el cand e necajit,sa ii dea sfaturi.De asta ii era lui frica.Ca n-o sa-si mai revada familia.

A doua zi,avioanele erau gata de plecare.Frank si ceilalti piloti si-au luat la revedere de la familile lor si au plecat.Dupa o vreme,in mijlocul misiunii se intampla ceva straniu.O ceata deasa acoperi tot  cerul.Frank a semnalat sefului se zbor ca au probleme.Busola de pe bord a inceput sa se deregleze,iar acul acesteia se invartea in toate directiile.
-Ajutor!Pierdem controlul!Rick,raspunde!Ajutor!
   Insa Frank striga degeaba.Semnalele radio deveneau din ce in ce mai slabe.Rick si-a dat seama ca misiunea nu merge cum trebuie asa ca a inceput sa ia masuri.Incetul cu incetul avioanele au disparut de pe radar.Totul era pierdut.In uramtoarele zile,avioanele de salvare au cercetat oceanul si cerul,insa degeaba,cele 4 avioane cu cate 3 piloti fiecare au disparut fara urma.

                               Capitolul 2.Jimmy.

  Dupa 8 ani de la disparitia lui Frank,Olivia se recasatorise cu un barbat inalt,frumos si bun la inima pe nume Dylan.El o iubea foarte mult pe Olivia in special pe Jimmy.In cei 8 ani,Dylan reusise sa ii tina locul lui Frank,iubindu-l si protejandu-l ca si cum ar fi fost propriul sau copil.
   Jimmy crescuse mult de atunci.Nu mai era bebelusul de odinioara,ci un baietel amabil,frumos si foarte pasionat de pilotaj.Ii placea sa se joace de-a aviatorul si isi dorea foarte mult sa devina pilot si sa cutreiere lumea.
  Intr-o zi,pe cand Olivia si Dylan erau plecati la niste prieteni buni,Jimmy ramase acasa cu bunicul sau,Edward.In timp ce se juca afara cu avionul lui cu telecomanda,o pisica ii atrase atentia iar avionul de jucarie se blocase in geamul vechi si spart de la pod.Nevrand sa il lase acolo,Jimmy se duse in casa si se urca in pod.Acolo era praf,o gramada de haine si casete vechi indesate in cutii de carton.Dupa ce debloca avionul de la geam,se impiedica de un cufar de lemn rosu si cu incuietoare de aur.Curios de ce ce lucruri se puteau afla acolo,deschise cufarul.Acolo se aflau poze cu Frank,o busola de aur si un plic frumos impachetat pe care scria ‘’Jimmy’’.Dintr-o data ochii baietelului i se facura mari.Cine putea oare sa ii scrie lui,sau ce putea oare sa fie scris acolo,astea erau intrebarile ce-l macinau.Lua plicul cu grija si il desfacu.Inauntru era un biletel si o brosa cu un avion pe care era gravat numele tatalui sau.Jimmy,despaturi biletelul si incepu sa citeasca :’‘Draga Jimmy,sper ca ai gasit brosa mea din argint.Am primit-o cand am absolvit scoala de pilotaj.Ti-o daruiesc tie deoarece stiu ca poti avea grija de ea.Eu acuma sunt la o baza secreta din Fort Launderdale.Maine voi pleca in misiune spre Triunghiul Bermudelor.Sunt multe legende despre acel loc si sincer sa fiu am o presimntire rea.Ti-am scris aceasta scrisoare in caz ca nu ma mai intorc acasa.Insa sa stii ca te iubesc nespus de mult si ca mereu voi fi langa tine.Cu dragoste,Tata’’.Dupa ce citi scrisoarea,Jimmy ramase inmarmurit.Cum adica ‘’Cu dragoste,Tata’’ ?Doar Dylan e tatal lui.Neputandusi raspunde singur la aceste intrebari,se duse la bunicul sau sa-l intrebe.
-Bunicule,pot sa te intreb ceva ?
-Desigur,ce este baiete ?
-Dylan este tatal meu ?
-Da,de ce intrebi ?
-Pai am gasit in pod,intr-un cufar,poze cu un barbat cu ochii albastri si parul negru ca al meu,o busola si o scrisoare pe care scria ca el e tatal meu.E adevarat bunicule ?
  In acel moment Edward isi dadu seama despre ce era vorba.Se gandi putin si considera ca era destul de mare sa afle adevarul,asa ca ii explicase despre Frank,despre misiunea spre Triunghiul Bermudelor si depre disparitia sa.Jimmy il asculta cu foarte mare atentie,neputandusi lua ochii de la el.
-Dar nu-ti face griji.Tatal tau este undeva in siguranta si se gandeste tot timpul la tine.Sunt sigur ca te iubeste nespus de mult.
   Jimmy isi apleca capul,sa nu i se vada lacrimile ce ii curgeau pe obraz dupa care se ridica,isi saruta bunicul pe obraz si o tusti in camera lui de la etaj.Edward era putin necajit,deoarece in toti acesti ani nimeni nu a mai adus vorba de Frank.Insa era mandru de Jimmy,deoarece era un baietel hotarat si pasionat de pilotaj,la fel ca tatal sau.
                    
                Capitolul 3.In cautarea lui tata


   Dupa discutia cu bunicul sau,Jimmy hotari sa plece spre Triunghiul Bermudelor sa-l caute pe tatal sau folosindu-se de harta ce o gasise printre fotografiile cu Frank.Isi baga in rucsac 3 sticle cu apa,1 cu suc,6 sandwichuri,chipsuri,prajituri,busola,biletul,brosa,o funie,un cutitas,avionul cu telecomanda si o poza cu Frank.
  
 Chiar in seara aceea,vecinii lui vroiau sa plece in Florida la mama doamnei Wilson.Cand veni taxiul sa ii duca la aeroport,Jimmy se ascunse in valiza acestora pentru a putea sa nu fie vazut.
 
    Cand au urcat in avion,stewardesa puse toate bagajele familiei Wilson in cala,precum si valiza unde se afla Jimmy.Dupa decolare,el iesi din valiza deoarece era incalzit.Incaperea era usor luminata de razele lunii ce se oglindeau in ocean.Infometat,el manca un sandwich facut de mama sa si o prajiturica la desert,dupa care se culca acoperindu-se cu paltonul de blana de vulpe al doamnei Wilson.A doua zi se trezi datorita stewardesei ce se pregatea sa dea bagajele jos.Jimmy,speriat ca ar putea sa-l vada,se ascunse inapoi in valiza facandu-si o gaura in fermoar pentru a putea sa vada unde merge.Intradevar,ajunsese in Florida.Era cald si frumos acolo.Palmierii erau asezati pe merginea straziilor,iar mirosul de porumb fiert il facu sa saliveze.Cand intrara in hotel,astepta ca domnii Wilson sa se duca la receptie ca sa poata iesi din valiza nevazut.
 
 Dupa ce iesi din valiza incomoda si plina de blanuri scumpe si rafinate,Jimmy se duse pe plaja.Lua un bat,si incepu sa deseneze pe nisip traseul Florida-Triunghiul Bermudelor.Si  in timp ce desena ‘’planul traseului’’ simnti un miros de foc.Cand se uita in dreapta,vede un barbat ce arde bucati de palmier deoarece nu avea ce sa faca cu ele.
-Scuzati-ma domnule,spuse Jimmy politicos,puteti sa imi imprumutati niste bucati de lemn ?
-Desigur,oricum imi sunt inutile.Iale pe toate !

    Dupa ce lua lemnele incepu sa isi construiasca o pluta folosindu-se de sfoara si de cutitas.

    Dupa cateva ore de muca grea,reusi sa termine de construit pluta.Un trecator observa minunata creatie a baiatului.Curios il intreaba :
-Tu ai facut-o ?
-Da.
-E frumoasa dar n-o sa tina prea mult.
-Off....Si cat am muncit la ea...
-Dar pentru ce iti trebuie ?
-Vreau sa merg la Triunghiul Bermudelor sa-l gasesc pe tatal meu !
   Crezand ca doar se joaca,trecatorul se oferi sa ii dea o barca mai veche de a lui pe care nevasta il tot inebunea sa o arunce.Fericit pentru darul facut,Jimmy ii multumi nespus trecatorului si il imbratisa.

          
          Capitolul 4.Aventuri pe Atlantic

   A doua zi devreme,Jimmy pleca pe mare cu barca primita.La inceput ii era putin frica,deoarece nu mai plecase niciodata singur pe mare dar pana la urma se obisnui.Cercetand cu atentie harta,vazu ca nu este o distanta asa mare pana la Triunghiul Bermudelor,insa el lua in considerare distanta de pe harta si nu pe cea reala care era foarte mare.

   Dupa o vreme,vazu un batranel intro barcuta mai veche decat cea care a primit-o Jimmy si il intreba cat e ceasul.
-Pai socotind dupa pozitia soarelui este....ora 10 si 35 de minute.
-Oauuu !Ti-ai dat seama dupa soare ?
-Da,e o smecherie babeasca.
-Ma inveti si pe mine ?
-Desigur!Vezi tu,soarele rasare la Est si apune la Vest.Asa ca imparti bolta in 12 parti egale.
-Dar cum ?
-Pai eu o fac in minte,ca m-am obisnuit.Dar tu,fiindca esti incepator iti dau ceva de care te poti folosi.
   Cotrobaind prin sacose scoase un fel de rigla,numai ca curbata,cu 11 linii fiecare cu cate un numar,iar intre ele 59 de linii.
-Vezi baiete,cand vrei sa stii cat e ceasul,pui linia asta pe cer.Si unde se afla soarele,atata e ceasul !Uite,de exemplu,ti-am zis mai devreme ca este ora 10 :35,si daca nu ma insel au trecut ceva minute de atunci.Poti sa imi zici cat e ceasul ?
   Si uitandu-se prin rigla,vazu ca soarele se afla la a 47 liniuta dintre 10 si 11.
-E ora 10 :47 !
-Exact!Dar am o intrebare la care nu pot sa ii dau de cap.Tu ce cauti in mijlocul oceanului ?
-Pai il caut pe tata.
-Si incotro te indrepti ?intreba mosneagul curios.
-Spre Triunghiul Bermudelor.
   In acel moment batranul ramase neclintit.Cu ochii holbati spre Jimmy,se gandi ca poate nu stie cat de periculos e asa ca il intreba :
-Dar tu stii ce este Triunghiul Bermudelor ?
-Da,este un loc din 3 insule,unde dispar oameni.Ma duc acolo sa il caut pe tata.Si el a plecat acolo si a disparut,asa ca ma duc sa il aduc acasa.
-Nu te las !Poti sa mori acolo,vi cu mine exact acum !
  Nevreand sa se intoarca acasa,Jimmy impinse repede cu vasla in barca batranului si se indeparta.Mosneagul il striga sa se intoarca,dar nebagandu-l in seama isi continua drumul mai deoparte.

                   Capitolul 5.Furtuna


   Dupa ceva vreme lui Jimmy i se facu foamne tare.Cauta prin rucsac si gasi un sandwich cu parizer si castravete.Il manca cu foarte mare pofta dupa care bau apa ca sa-si potoleasca setea.Si in timp ce statea vremea se facea din ce in ce mai racoroasa,ceea ce-l facu sa se bucure deoarece ii era foarte cald.Imediat dupa aceea incepu sa bata vantul si sa se faca intuneric.Jimmy,crezand ca s-a facut seara,lua rigla sa vada cat e ceasul dar niste nori negri acoperira cerul si soarele.

    Jimmy,speriandu-se incepu sa vasleasca cat mai repede deoarece dupa calculele lui,Triunghiul Bermudelor ar trebui sa fie langa el.Si vasli si vasli dar in zadar.Nu se  vedea nimica in zare decat o ceata groasa ce se apropia cu mare viteza.
  In scurt timp,fulgerele loveau cu putere apa oceanului,iar ceata se tot ingrosa pana cand Jimmy era complet dezorientat.In acel moment isi dorea sa fi fost acasa,cu mama sa,Dylan si bunicul Edward langa semineul din sufragerie care sa-l incalzeasca.
   Dintr-o data,un val imens de 10-15 metri acoperi cerul.Jimmy incepu sa tipe dupa ajutor,lua in mana brosa tatalui sau si o saruta zgomotos dupa care fusese inghitit de apa.

                 Capitolul 6.Un teritoriu necunoscut

  Dupa 2 zile Jimmy se trezi de zgomotul facut de valurile oceanului.Se ridicase incet si se uita in jur.Langa picioarele lui erau asezate rucsacul si vasla de la barca precum si cateva ramasite de la barca.In momentul acela Jimmy se intrista deoarece nu mai avea cu ce sa ajunga acasa.Dupa care constientiza un lucru foarte important.Nu mai era in lumea lui.Era pe o insula cu un vulcan imens in mijlocul unei paduri tropicale,cu
nisipul galben-ruginiu,cerul portocaliu iar oceanul de culoare negricioasa.In momentul acela un zambet ii impodobi fata plina de nisip.ERA PE TRIUNGHIUL BERMUDEOR !!!Jimmy incepu sa topaie si sa rada de bucurie.Dupa ce se calma,isi lua rucsacul si pleca spre padurea tropicala.

   In timp ce mergea,observa o planta ciudata.Era mare cat el si de culoare cand roz,cand rosie,cand galbena.Uimit de frumusetea ei,se aropie incet de ea sa o miroasa,dar in acel moment,6 tentacule verzi iesira din ea si il apuca strans pe Jimmy de abea putea sa mai respire.Tentaculele sa retrageau incet inapoi in floare luandu-l si pe baiat.In acel moment,niste cutite aparura ca prin minune si taiara tentaculele plantei.Jimmy cazu la pamant sleit de toate puterile,tragand aer in piept mai tare ca niciodata dupa care lesina.

               Capitolul 7.Oamenii disparuti


   Jimmy,se trezi intr-o pestera calduroasa datorita focului ce ardea acolo.Cand se uita afara,vazu soarele ce stralucea puternic si un curcubeu cu culori vesele care sa format in urma ploii.
-Te-ai trezit intr-un final !spuse o voce groasa dar blanda.Te simnti bine ?
   Jimmy,intorcandu-se incet vede un baiat in jur de 25-30 de ani,blond si grasut.
-Da,dar cine esti ?
-Lewis,tu ?
-Jimmy.
-Nu se poate !Esti Jimmy McAndrew ?
-Pai asa ma chema inainte sa se recasatoreasca mama.Acum ma cheama Jimmy Royal.Dar de unde stii cum ma cheama ?
-Tatal tau ne-a zis multe de tine,zi si noapte.Vorbea gura fara el !zise Lewis amuzat.
-Tata ?Tata e aici ?Tatal meu ?
-Pai nu,din pacate nu.El a plecat acum 6 luni in padure dupa Piatra Bermudelor.
-Ce e aia Piatra Bermudelor ?
-Piatra Bermudelor este o piatra magica,ascunsa in Muntele 10 Urechi.Ea poate indeplini 3 dorinte,dar este ascunsa foarte bine si este pazita de Paznicul Bermudelor.
-Dar de ce se numeste Muntele 10 Urechi ?
-Pentru ca muntele acela e viu si are 10 urechi.Poate auzi fara probleme orice intrus si faca tot posibilul pentru a il impiedica sa ia piatra.Daca cineva ia piatra,Triunghiul Bermudelor va muri si se va scufunda in adancul apelor.De aceea noi nu putem pleca.
-Adica nu ne mai puteam intoarce acasa ?
-Nu pustiule,nu.
-Dar imi doresc sa merg acasa si sal vad pe tati !
-Si noi pustiule.
    In acel moment Lui Jimmy ii veni o idee.
-Lewis !
-Da,ce ?
-Ce-ar fi sa mergem sa cautam piatra si sa ne dorim sa mergem acasa toti,sa se intoarca tata si ca Triunghiul Bermudelor sa nu se scufunde,ca rasplata !
-Chiar,nu ne-am gandit la asta!Si s-ar putea sa merga.
-Stiu,deci mergem ?
-Eu ?
-Da,amadoi.
-In niciun caz !
-De ce ?
-Mi-e frica,ai vazut ce-ti putea face planta aia.Te-ar fi putut omori !Iar padurea,munetele si drumul e foarte periculos !N-ai vazut ce-a patit Frank ?A plecat si nu s-a mai intors,n-o sa permit asta !
-Dar nu vrei sa plecam acasa,la familiile noastre ?
-Ba da...Dar mie mi-e frica sa vin,iar pe tine nu te las singur.
-Dar vreau sa merg !
-Pai....A stiu !Hai sa mergem sa ii intrbam pe restul !
-Care restul ?
-O sa vezi !
    Lewis il apuca de mana pe Jimmy si il duse la niste colibe facute din frunze de palmieri si lemn.
-Baieti !Veniti afara,am o surpriza !
    Dar nimica,nimic nu se clinti,si nu se arata nici o persoana.
-Aaaa da !Parola,ce prostovan sunt !Zborul 20 !
    Atunci, o mana de oameni iesira din colibe si de dupa tufisuri.
-Buna Lewis,unde ai fost ?Ne-am facut griji pentru tine !spuse un pilot,James.
-Pai am mers la plimbare si l-am vazut pe pusti in pericol,asa ca l-am salvat si l-am adus aici unde e in siguranta.
-Ce pusti ?
-Jimmy !Fiul lui Frank McAndrew !Aratate pustiule !
  Insa Jimmy se piti ca o furnica dupa Lewis de frica.
-Heii !!Salut Jimmy !spusera toti unul peste altul.
-Buna.
-Nu fi timid copile !Nu-ti facem rau !Dar Lewis,pustiul cum a ajuns aici ?
    Atunci Jimmy a inceput sa le povesteasca tot drumul parcurs si peripetiile din el.El le mai spuse ca vrea sa mearga dupa Piatra Bermudelor,insa Lewis nu vrea sa vina cu el.
-Deci,vrea cineva sa vina cu mine ?
   In momentul acela toti s-au dat in spate spunand ca nu vor,numai un barbat a ramas acolo.Era inalt,cu mustata si barba de culoare satena,la fel ca parul lung pana la umeri.
-Vin eu!
-Dar cine esti ?
-Eu sunt Todd Benet.Un mare arheolog.M-am ocupat toata viata cercetand Triunghiul Bermudelor,iar cercetarea sa va fi o mare descoperire pentru omenire.
-Imi pari cunoscut.Defapt,toti imi pareti cunoscuti !spuse Jimmy aratand cu degetul spre toti.Stati putin !Stiu !
   Baiatu incepu sa cotrobaie prin rucsac pana scoase niste poze cu Frank si cu niste oameni.
-Voi sunteti pilotii care au plecat cu tatal meu in misiune.Dar cum se poate,pozele aste au fost facute acum 8 ani,cu cateva zile de decolare,si nu v-ati schimbat deloc !
-Pai aici nu imbatranesti deloc,nici macar cu o zi spuse Lewis.Timpul e oprit in loc.
-Super !

            




                   Capitolul 8.Selenia



   A doua zi,Jimmy si Todd plecara dis-de-dimineata in cautarea Pietrei Bermudelor.In timp ce mergeau,lui Jimmy i se facu foame si se opri sa manance.
-Ce ai de gand ?
-Sa mananc,mi-e foame !
-Dar n-avem timp,muntele mai ramane la suprafata 3 zile.
-Dar mi-e foamne,te roog !
-Bine..
    In timp ce manca,lui Todd i se facu pofta.Jimmy observand ca se uita insistent la sandwichiurile sale,ii oferi si lui de mancare.
-Dar la ce te-ai referit cand ai zis ca muntele mai sta la suprafata 3 zile ?spuse Jimmy sterganduse pe pantalonii patati cu ketchup de la sandwich.
-Muntele e la suprafata aproape un deceniu.Peste 3 zile el se inchide.De aceea trebuie sa ne grabim.
-Dar nu se mai deschide ?
-Ba da,dar dupa un secol.Si n-am de gand sa astept atata cand suntem asa de aproape.

   Dupa ce terminara de mancat,isi continuara drumul.Peste vreo ora,se auzi un tipat de femeie.Todd incepu sa o ia la fuga,orientandu-se dupa strigatele de ajutor.Jimmy incerca sa tina pasul cu el,insa nu putea dacat sa stea in urma lui cu vreo cativa metri.Deodata Todd se opri brusc iar Jimmy se izbise de el si cazu jos.Dupa ce se ridica,vazu o femeie inconjurata de niste lei ce vroiau sa o atace.Atunci Todd sari curajos in fata leilor si ii dobori intr-o clipa.
-Multumesc mult !spuse femeia.Daca nu ati fi fost voi,nu as mai fi existat acum !
-N-ai pentru ce !Cine esti ?
-Eu sunt Selenia.Dar voi ?
-Eu sunt Todd Benet iar el e Jimmy McAndrew.
-Tatal tau a trecut pe aici.M-a intrebat unde e Muntele 10 Urechi.
-Da ?Tati ?spuse Jimmy entuziasmat.
-Da.Vreti sa aflati unde a mers ?
-Pai si noi cautam drumul spre Muntele 10 Urechi deci da.
-Ce aveti cu voi ?
-Cum adica ?
-Trebuie sa imi  dati ceva valoros un schimb,cum a facut tatal tau oferindu-mi o bratara din aur.Deci ce aveti la voi ?
-Pai nimica !Pustiule,ai ceva la tine ?
-Pai.....a da !O busola de aur !
-Sa o vad !spuse Selenia.
    Jimmy scoase cu grija busola din rucac si i-o oferii Seleniei,iar ea le spuse drumul.

                    

                   Capitolul 9.Dragonul


   Selenia le spuse ca daca vor sa ajunga sus,la Muntele 10 Urechi trebuie sa gaseasca Dragonul Rosu.Ea le-a mai oferit o harta mistica dupa care sa il poate gasi.El se afla intr-o incapere secreta.Secretul dezlegarii vrajei ce tine ascuns Dragonul este urmatoarea :
                      

Cine vrea sa elibereze creatura
Haideti cat mai repede
Este periculoasa monstroziciunea
Iata voi nu veti scapa
Atunci cand va veni vremea.

Ea este mare
Si nu are deloc rabdare
Triunghiul Bermudelor se va razbuna
Ea este atotputernica.

Sa stiti ca nu aveti noroc
Unde veti merge absolut deloc
Bantuieste creatura.

Pentru voi nu exista
Inca o sansa
Atunci cand vreti vrea
Tremurand va veti ruga
Ruga nu va va ajuta
Asta va fi Creatura !

  Jimmy si Todd citisera poezia de nenumarate ori neputandu-si da seama care este cheia.Tot ce au inteles din ea este ca Dragonul e foarte periculos,asa ca trebuie sa aiba grija.Ajunsi la poalele muntelui,amandoi au inceput sa caute pasaje secrete.In fata era o stanca acoperita de o gramada de frunze,iar pe harta unde se gasea dragonul era desenata stanca.Todd se gandi ca poate cheia dezlegarii blestemului este scrisa pe stanca asa ca incepu sa o curete de frunze.Dupa ce dadura toate frunzele jos,gasira niste lini si dungi ciobite adanc pe care scria ‘’Inceputul e cheia’’.
  In timp ce Todd se strofoca sa inteleaga la ce se refera propozitia ciobita,Jimmy se juca cu harta.Facuse un avion din ea,si incepu sa se dea drept pilot.Fiind neatent se impiedica si scapa harta.Cand se uita la ea,vazu ca poezia era acoperita cu exeptia primelor litere.Atunci se lumina la fata.Daca pe stanca scria ‘’Inceputul e cheia’’ inseamna ca trebuie sa citeasca prima litera de la fiecare strofa.
-Am gasit !Todd,am gasit solutia !
-Ce e ?
-Pai scrie ca ‘’Inceputul e cheia’’ asa ca tot ce trebuie sa facem este sa citim primele litere de la fiecare strofa.
   Nepricepand la ce se ferea,Todd ii asculta sfatul si scrise cu batul pe nisip prima litera de la fiecare strofa.
-Deci incepem cu ‘’C’’ apoi cu ‘’H’’ apoi cu ‘’E’’,’’I’’,’’A’’.Cheia !
-Vezi,ti-am zis !Hai sa incercam si la a doua strofa !spuse Jimmy triumfator.
-Ok,’’E’’,’’S’’,’’T’’,’’E’’.Este !
-Cheia este...
-‘’S’’,’’U’’,’’B’’.
-Cheia este sub ?
-‘’P’’,’’I’’,’’A’’,’’T’’,’’R’’,’’A’’.
-CHEIA ESTE SUB PIATRA!!!Adica sub stanca aceea de pe harta !
-Dar cum o mutam ?
-Pai s-o impingem.
   Asa ca Todd si Jimmy au rasturnat stanca iar sub ea era un ou gigant si rosu ca focul.Dupa ce o scoase de sub piatra si o curata bine incepu sa straluceasca si sa se crape.
-Iese un dragon din ou !
-SUPER !aclama Jimmy.
   In acel moment iesi un dragon mic si pricajit ce plangea.Todd incepu sa rada si sa se intrebe cum de chestiuta aia mica si dragalas de dragon poate sa ii duca la piatra.Atunci puiul de dragon crescu si crescu pana se facu un dragon mare si frumos.Todd si Jimmy se uracara pe el si il ruga sa ii duca la piatra.



             Capitolul 10.Muntele 10 Urechi


   Dupa ce ii lasara pe munte,Dragonul Rosu le arata intrarea.Todd si Jimmy intrara pe o gaura ingusta si intunecata.Dupa ce iesisera de acolo,se aflau intr-o incapere stranie.Erau stanci,stalagmite si stalagtite enorme,de care abea puteai trece.In mijlocul pesterii era Piatra Bermudelor.Nerebdator,Jimmy fugi spre ea.Todd incerca sa il opreasca insa se bloca cu piciorul intre 2 stanci.Atunci,un om cu capa ii aparu in drum lui Jimmy.
-Eu sunt Pazitorul Pietrei Bermudelor.Ce cautati aici ?
-Am dori sa luam piatra si sa ne punem 3 dorinte.
-Va las sa luati piatra cu o conditie.Spuneti-mi care va sunt dorintele.
-Pai sa ajungem cu totii acasa,tatal meu sa vina cu mine acasa iar Triunghiul Bermudelor sa nu se scufunde.
   In acea clipa,omul cu capa disparu ca prin farmec.Dupa cateva momente se auzi o voce din aer :
-Ati venit si ati dat buzna aici.Lati deranjat pe Muntele 10 Urechi,iar toate astea pentru Piatra Bermudelor.Raspunsul meu este nu !
  
         Capitolul 11.Piatra Bermudelor.


Atunci Todd si Jimmy se intristara,mai ales Jimmy.Parcurse atata drum,era sa moara si totul pentru asi salva tatal,iar el nu poate lua piatra.Amandoi isi cerura scuze si plecara suparati ca niciodata.Cand sa iasa din incapere,se auzi din nou vocea :
-Insa pentru curajul ce l-ati dovedit de a veni incoace,si pentru a pune Triunghiul Bermudelor in siguranta,sunt de acord.Piatra este a voastra.
  Jimmy,se bucura tare,si o zbughi spre piatra.O lua in mana cu mare atentie si isi dori sa ajunga cu totii la fimiliile lor,ca tatal lui sa nu fi murit si sa fi sosit cu el acasa,si ca Triunghiul Bermudelor sa nu se scufunde.Atunci Piatra se ridica in aer si incepu sa straluceasca orbitor.



            Capitolul 12.Mami,tati si eu


 Cand deschisera ochii,Jimmy era inapoi acasa.Se afla un sufragerie pe canapea.
-Jimmy,a venit tata !spuse Olivia cu o voce cat mai dulce posibila.
-Tata.. ?Tatal meu....TATI !!A VENIT TATI !!!si o zbughi afara pe usa.
    Frank tocmai cobora din masina cu o gramada de pungi cu dulciuri si jucarii.Jimmy fugira cat putu de tare so sari pe el daramandu-l jos,dupa care incepu sa il sarute pe obraz.
-Ce faci Jim ?Te comporti de parca nu m-ai fi vazut de multi ani,aproape niciodata.
-Te iubesc mult,tati !spuse Jimmy imbratisandul de gat,gata sa il sufoce.
-Si eu fiule,si eu !Ce-ar fi sa ne jucam basketball dupa ce luam pranzul ?
-Desigur !

     Si asa familia McAndrew era cu adevarat reunita datorita micutului Jimmy,care datorita curajului si dorintei de a fi impreuna cu tatal sau.

Zidul

                        TITLUL


                  1.O zi proasta


Azi a fost o zi groaznica! La ora pranzului am varsat budinca de ciocolata pe bluza cea noua si pe blugi. La istorie am luat 5 iar la ora de sport imi veneau in cap numai mingi zburatoare! In plus, mai sunt si pedepsita pentru 2 saptamanii si trebuie sa tund gazonul.
    Nota:   -1 pentru ziua de azi. “

-Rebecca,ce tot faci acolo?
- Ma pregateam sa ma apuc de teme!
-Asa sa si faci domnisoara,altfel s-ar putea sa tunzi gazonul pana la ultimul fir ! spuse mama cu un ton mai sarcastic ca niciodata.
 - Sa speram ca nu o sa se intample! am reprosat eu cu un ton si mai sarcastic.
 
   In definitiv,nici moarta nu aveam de gand sa deschid un caiet. M-am ridicat de pe scaun si am dat sa ma asez in pat cand mi-am amintit ca trebuie sa ma duc pana la Alex sa ii cer MP4 inapoi.  Iar prin Alex vreau sa zic : Domnul  de fratemeu’ care se culca mereu la 12: 30 si se trezeste pe la 1 dupamiaza  in zilele de vara. Mai degraba,e un fel de copil robot ce sta toata ziua in camera lui ascultand muzica si jucandu-se nu stiu ce joc stupid.
   Am mai stat cateva minute,intinzandu-mi toate oscioarele,apoi am sarit monoton din pat  si am iesit pe hol,indreptandu-ma spre camera lui.
   In mod normal, o data pe luna am “norocul” sa ajung acolo. Vad deja din capatul holului usa lui neagra-cafenie cu o tona de inscriptii gen “Nu intra!” , “Toxic” ,“ Haunted here”  sau multe alte porcarii de a lui.
 In mod normal,el era un tip destul de nazbatic,enervandu-ne pe toti cu veselia si sarcasmul lui. Iar cand spun “era”, ma refer la trecutul indepartat. De cand a murit tata,s-a izolat complet de lume ,jucandu-se mereu si mereu jocul ala . Sincer,nu stiu ce vede asa interesant la el.
 


   Am ajuns in fata usii. Bat ca de obicei “ciocanitul secret” ,ca sa poata sta linistit fara sa isi inchida brusc calculatorul si sa se prefaca ca invata,crezand ca e mama .
 
-Alex! Descui usa?
-Stai o clipa.

  De dupa usa se aud zgomotele scaunului  de la calculator,dadandu-se la o parte cu o viteza  pe care cred o ca o intrecea si-un melc.
  
-Care-i faza?
-Ehh,nimic interesant. Vroiam doar sa-ti cer MP4-ul si te las.
-Aham. Pai ,intra umpic oricum. Chiar vroiam sa vorbim.
 
   Asta nu a sunat prea bine. Mai ales ca o spusese cu un ton de parca
i-ar fi murit Displayul.Am pasit pe un picior in camera,si am inchis-o in urma mea ,dupa care am incuiat-o sa fiu sigura ca mama nu are acces.

-Deci,despre ce vrei sa vorbim?
-Pai,nu stiu cum sa iti spun..
-Repede.

   Alex trasese un aer lung in piept,si-a dat bretonul pe spate si si-a indreptat ochii fix spre ai mei ,luandu-si o figura serioasa .

-De cateva luni,am tot felul de vise ciudate..
-Ce fel de vise? am spus pe un ton de am crezut ca numai eu auzisem.
-Pai,despre dezastru. Multa lume o sa moara,si ..e ceva cu o lava. Teribil iti zic!
  
   Ma uitasem cu o fata amuzata spre el ,schitand un zambet . Lava? Dezastru?  Daca nu as fi fost atat de binedispusa,in ciuda faptului  ca am avut o zi ingrozitoare,i-as fi zis ca s-a cam scrantit la cap.

-Hmm. Si ,cam despre ce e vorba in visele astea ale tale?
-Nu sunt prea sigur,dar stiu ca o sa se intample ceva . In fiecare noapte, visez acelasi lucru.I-as fi spus si mamei,dar daca m-ar auzi vorbind asa ,pe prima usa pe care o sa o vizitez in urmatoarele secunde o sa scrie “Psihiatru”. Deci,mai bine tac.

  







 Cu asta as fi fost de acord si eu. Mama nu prea crede orice ii spunem,insa nu o judec. Fiind avocata,a auzit  o multime de minciuni la viata ei.
   - Pai,in caz ca aflu ceva promit ca voi fi prima care te anunt!

    M-am ridicat de pe scaun , si am ochit dragul meu MP4 pe noptiera de langa pat. L-am tustit intr-o secunda iar apoi i-am zambit prietenos lui fratemiu’ ,iesind din camera si facandu-ma nevazuta.



                2.Meteoritul




     Intradevar, Alex exagera tot timpul despre anumite lucruri,insa stiam ca nu mintea niciodata.  Tot gandindu-ma la ce spunea, imi aud telefonul sunand din camera mea. Am inceput sa merg in pas alergator si am insfacat telefonul.
-Alo?
-Rebecca? se auzi vocea Sarei.
-Nu, razbunatorul mascat.
-Haha! Vad ca nu ti-ai pierdut simtul umorului dupa ziua de azi.
-Mda,sa zicem ca cateodata trebuie sa fi optimist. In fine,de ce ai sunat?
-Pai in primul rand ma plictiseam. Iar in al doilea,sa vezi ce mi-a zis fratemiu adineauri ! spusese de parca era cine stie ce barfa importanta.
-Hmm,ia sa auzim!
- Deci,a venit in camera mea sa ia rufele in timp ce fredona cine stie ce imn sau nu stiu ce. L-am intrebat cum se numeste melodia iar el s-a uitat fix la mine spunandu-mi intruna “21 mai”.
-Ce? am zis pe un ton usor agitat.
-Dada! Si apoi a aruncat rufele pe jos,si a iesit din camera ca o tornada.
-Ah, interesant. Auzi,trebuie sa fac ceva . E ok daca te sun mai incolo?
-Bine, te-am lasat.
      
         Am inchis telefonul dupa care m-am asezat pe pat,uitandu-ma in gol. Azi era cat se poate de ciudat. Mai intai ciudatu de Alex imi povesteste de nu stiu ce vise aiurite, apoi fratele Sarei face pe posedatu’.


  Chiar ma intrebam ce urma sa se intample cand afara se auzi o busitura puternica , incat se simti vibratia pana la mine in camera.





-Heii! Ce se intampla acolo??
-VENITI REPEDE! se auzi vocea mamei disperata.


    Nici nu am mai stat sa intreb ce sa intamplat. Am luat-o repde pe scari,strigandu-l pe fratemiu sa vina insa el era asa concentrat incat nu auzi nimic.
   Am sarit de pe ultimele 4 scari direct in fata usii, si am iesit afara. M-am uitat in jur,insa nu vedeam nimic. Ma gandeam ca se intamplase vreun accident insa totul parea sa fie in regula.
-Mama? Unde esti?
-VINO REPEDE! se auzi din curtea din spate.
     Am zbughit-o pe usa direct spre mama. Cand am ajuns eram gata sa pic.
-Ce naiba mai e si aia!?
-Nu stiu! Trebuie sa facem ceva. Cred ca e cineva inauntru.

    M-am apropiat de acel specimen ciudat ca sa vad mai clar . Era un fel de meteorit,cub metalic. Am dat de doua ori cu piciorul in el,dar nimic.

-Cred ca nu e nimic acolo. Altfel ar fi sarit imediat in bratele cuiva dupa asemenea BUF.
-Rebecca! Nu e timp de glume proaste. Cheama-l repede pe domnul de la magazinul de vizavi. Cred ca ne poate ajuta cu macaraua din spate sa mutam chestia asta.

     Am si plecat. Eram oarecum curioasa dar si inspaimantata. Si chiar cand credeam ca nu poate fi mai rau.
Am bagat usor capul inauntrul magazinului. Era cam pustiu,pentru o zi de vineri dupa-amiaza.
-Aaa, e cineva pe aici?
-Imediat! se auzi o voce infundata.



  
  Din spate se vedea o doamna mai grasuta cu parul scurt si ciufulit,ce venea in graba cu zambetul pe buze spre casa.
-Da draga mea. Te pot ajuta cu ceva?
-Pai,il caut pe patronul magazinului.
-A da! Numai o clipa...JACK!! MISCATE INCOACE!!


  Dura tipa pentru o femeie de varsta mijlocie. In fine, pana la urma aparu si supranumitul Jack.
-Ma scuzatii..dar avem nevoie de macaraua dumneavoastra ca sa ridicam un fel de cub gigant de la noi din curte..daca ati fi amabil..
-SIGUR CA DAA! spuse taindu-mi glasul.
      
  M-am indreptat spre strada,uitandu-ma dupa el. Il vedeam ca vine incetisor si imi arata ca se indreapta spre casa noastra.Curioasa ce eram,am zbughit-o in fuga incercand sa il ajung.
    Cand am ajuns,deja l-am vazut ca povestea cu mama. Ii sclipea fata de minunatie.
-Deci? Ceva interesant pe aici?
-Se pare ca nu,insa forma acestul strat de aluminiu amestecat cu otel mi se pare ademenitor!
    Uau,si cand ma gandeam ca mai interesant de atat nu putea sa fie omul asta.
-Se pare ca il vom lasa in garaj la noapte ca sa fie in siguranta. Oricum, din cate imi amintesc ,nu ai teme de facut?



                               3.O noapte stranie



      Si la fel ca intotdeauna,mama reuseste sa imi strice bunadispozitie. Ce puteam face? Pana la urma trebuia sa fac temele alea ca sa am weekend-ul liber.
  



   


 Mai spre seara , mama ne chemase sa mancam piure cu carnita.


Mirosul putea ademeni pe oricine,chiar si pe un grasan care mancase 4-5 Big Mc-uri.
   Alex halea din plin,fiind infometat dupa o zi plina de Medieval Old School,iar mama statea si se uita la noi spunand ca e satula .
 Dupa cina, am zbughit-o spre camera mea si am trantit usa. Era 22: 08 si nu imi era somn. Normal,doar se schimbase ora iar in mod normal era 21:08.
  Luasem incet MP4 fara sa ma auda mama,si m-am bagat in pat . L-am pornit,si ma uitam prin lista cu foldere de melodii:

▪Akon
▪Avril Lavigne
▪Black Eyed Peas
▪Eminem
▪Green Day
▪Jay Sean
▪Kesha
▪Lady Gaga
▪Owl City
▪Paramore
▪Pink
▪Rihanna
▪Gorillaz

Si asa mai departe. Cautam si cautam,insa nu prea aveam chef sa ascult muzica. Brusc, mi-am adus aminte. Aveam un meteorit in garaj iar eu stateam in pat? Asa ceva nu se putea. M-am ridicat din pat,si am deschis usa usor cercetand holul. Liber! Asta era sansa mea.
  

 M-am indreptat spre usa din spate insa era incuiata. Exact ce imi trebuia.Am cotrobait prin sertare,pe masa , in incuietori insa nimic.
Apoi mi-am adus aminte ceva important. De cand ni sa stricat alarma,
mama isi ia cu ea cheile in camera.
   Mi-am plesnit usor fruntea cu palma,si am inceput sa urc scarile spre dormitorul ei. Acum e acum.





    Paseam cu pasi incetisori spre noptiera,incercand sa descifrez prin bezna unde si ce faceam. Cand am ajuns,ii auzeam rasuflarea ei blanda ce venea totodata si cu un sforait.
  Incercam sa nimeresc cheia,insa din neatentie am rasturnat cosuletul cu inele pe jos. Intepenisem. Oare a auzi? Oare m-a vazut? Insa nimic.







 Am rasuflat usurata si am continuat sa caut si sa caut pana cand.. Minune! Am gasit-o.Am iesit din camera cu pasi marunti si m-am indreptat spre usa din spate.Am rasucit cheia in iala si m-am indreptat fix spre garaj.

      Usa se deschidea usor,iar eu imi rodeam usor coltul unghiilor de emotii.
Cand am pasit inauntru, meteoritul disparuse. Cum sa dispara ditamai muntele din garaj ? Mai ales SINGUR?!
    Toate aceste intrebari imi umblau in cap dintr-o parte si-n alta cand am auzit un tarait in spatele meu. Imi era si frica sa ma intorc,insa ce aveam de pierdut. Am intors usor capul cand,am vazut cubul gigant acuma la dimensiunea unei mingi de fotbal.
   M-am apropiat usor de ea  si am incercat sa o ating,dar a dintr-o data a inceput sa emane o lumina orbitoare si nu am mai putut privi. Mi-am acoperit ochii cu mana stanga,iar cu cea dreapta ma tineam de cap deoarece incepea sa ma doara ingrozitor. In urmatoarele clipe,am lesinat.
   



            
       

        


          4. Dezastrul se va apropia


   
     Auzeam incetisor cum valurile oceanului se spargeau la mal. Dintr-o data, ditamai valu se impiedica de mine lasandu-ma leoarca. Atunci am tresarit.
-Ce naib..?!
  Chiar eram la marginea unui ocean. Nu-mi venea sa cred. Adica, acum eram in vechiul garaj in care mirosul de rugina era mereu prezent iar acuma sunt la mare?!
-Alooooooo? E cineva aici?
  Insa nimic. Deja eram dea dreptul panicata. Cum sa ajung acasa? Dintr-o data,se auzi un gemat din asazisa padure.
-Ajutorr...Ajutati-ma va rog...
  Am sarit brusc in picioare si m-am indreptat spre el sau ea,ghidandu-ma dupa voce.



   Era un batran. Un batran...Un batran? Avea parul carunt,ochelari Wayfarer de vedere (destul de moderni din punctul meu de vedere) si era imbracat in niste haine de casa stil 70’.
-Sunteti bine domnule?
-Ma doare usor mana..
  Intradevar,era plina de sange si nu putea sa si-o miste. Mana rupta?Mai mult ca sigur.L-am ridicat usor si l-am tarat pana pe nisip. Gemea usor, incruntandu-si fruntea si inclestand usor dintii. Mi-am rupt partea de jos a tricoului si i-am bandajat mana. Dupa vreo jumatate de ora a adormit pana noaptea tarziu.
  Stand la malul apei,aud in spatele meu ceva miscari.
-Cum te numesti?
-Rebecca,dar imi puteti spune Rebe.
-Incantat! Eu sunt Fred. Recunosti asta? spuse aratandu-mi cubul metalic.







-Dar,de unde pana unde a ajuns la dumneavoastra?
-Ei bine e o poveste veche si frumoasa..o sa ti-o povestesc imediat ce mancam cina.
-Ci..Cina? Sunt lihnita!
  Asa am inceput sa facem un foc traditional de tabara, prajind cateva bucati dintr-o rata salbatica prinsa de domnul Fred. Dupa ce am mancat,m-am intins pe nisipul inclazit de foc si ma uitam la cer. Era uimitor! Puteam descifra toate planetele,stelele,cometele,galaxiile ,nebuloasele,piticele albe absolut tot!Era pur si simplu superb. Incet imi dadeau lacrimile. Eram pasionata de asa ceva. Cand urma sa cresc,chiar imi doream sa am o meserie de genul asta. Insa nu stiu daca se putea.. Insa puteam sa visez ca voi ajunge in spatiul cosmic.
 -Vad ca iti place nu?
-E nemaipomenit! Atat de frumos,toate formele si luminile amestecate intre ele.
-Ma gandeam ca iti va place.
-Ce vreti sa spuneti?
-Nu conteaza,spuse zambindu-mi,  avem de discutat despre Dilailla.
-Amm...despre cine? am intrebat facand o mutra tampa.
-Oh ohh.!. spuse razand. Cubul de metal draga mea,cubul de metal.
-Ooo! Desigur,am atatea si atatea sa va intreb.
-Nu nu! Eu iti voi povesti absolut tot ce trebuie sa sti. Insa sa nu uita,nu ai voie sa ma intrerupi altfel te vei trezi!
-Dar dorm..?







-Destul! Sa incepem,mi-a reprosat schitand un zambet.Totul a inceput acuma cativa ani in pivnita casei noastre...
  Ia stai umpic.”Noastre”?Abea il cunosc si deja impartim casa.Perfect,ma intreb ce mai urmeaza.
 -..Eu si bunicul tau lucram la un proiect foarte important al N.A.S.A.
  Oooo doamne. E imposibil de crezut. Lucra la N.A.S.A...Si pe de-o parte mai suntem si rude.





-Cu spuneam..! spuse cu o voce mai grava,vazand ca eram cufundata in ganduri. Trebuia sa facem un cub metalic in care tatal tau trebuia sa intre si sa calatoreasca prin spatiu. Inauntru era un circuit care ii intra prin caile respiratorii permitandu-i sa respire timp de 5 ani. Pe parcursul misiunii,acesta sa stricat iar tatal tau nu mai avea aer decat pentru 10-15 minute. Atunci ne-a spus,ca va seta cubul sa se intoarca pe pamant dupa 14 ani.Alex avea un an pe atunci..
-Adica tata e in acel cub?! am tipat.
 
     Facusem o prostie cat mare de mine. Atunci totul a inceput sa dispara,auzind vocea mamei infundata.Dintr-o data se auzea din ce in ce mai tare pana cand...
-REBECCA HARRISON!E 10:30. Trezeste-te,indrugi numai prostii.
-C..ce? Sunt acasa?..
-Nu draga mea,azi-noapte ai dormit in pom. Normal ca esti acasa! zise razand. Haide,dute jos si mananca-ti cerealele,apoi sa vi in garaj. Am o surpriza!
  M-am dat jos din pat uitandu-ma la mama pana am iesit din camera. Oare ce a apucat-o de era asa binedispusa.Si mai ales,eram nerabdatoare sa aflu surpriza. De cand tata..a murit,nu prea ne mai facea surprize in afara de ziua noastra de nastere.
  Am mancat cereale cu suc proaspat de portocale,si m-am dus sa fac un dus. Dupa ce terminasem,am coborat scarile vazand-o pe mama pe geam ca ma astepta cu mainile inclestate de nerabdare. Deja incepusem sa merg in pas alergator daramand tot ce era in fata mea.
-Inchide ochii...si iti zic cand sa ii deschizi,da?
-Bine mama!
  Ma luase incet de brat si ma tragea dupa ea pana in fata garajului presupun. Auzisem cum usa acestuia se deschidea in viteza,parca si el vroia sa imi arate surpriza.
-Siiiii....deschide-i!

    INCREDIBIL! Era cutia de metal. Dar,desfacuta! M-am aruncat in genunchi si am inceput sa cotrobai pe acolo.Era un fel de octagon,cu  multe bucati din sticla . L-am intors in toate partile,in toate directile dar degeaba.
  Mama mi-a dat voie sa il tin eu bine,pana va veni (daca va veni)
 un specialist . Am plecat spre camera,nu intai sa o sarut zgomotos pe obraz si sa ii multumesc mamei de surpriza. O data ajunsa in camera





    mea,am inchis-o si m-am trantit in pat. Razele soarelui incalzeau numa-i jumatate de pat,asa ca m-am asezat acolo. Dintr-o data..octagonul a




inceput sa lumineze incredibil. Daca te uitai cu atentie,inauntrul lui se vedea... nebuloasa Ochi de Pisica! Nu imi venea sa cred.Cum o roteam  intr-o directie,asa se misca si cerul. Era cel mai superb lucru din lume..
-Rebee! Esti in camera?
 Era Alex. Nu stia daca sa ii arat sau nu. Dar,era fratele meu si cum fratii au lucruri in comun si el iubea astronomia.Oricum,stiam ca va tine secret deci..
-Hai incoace!Tre sa iti arat ceva super!
  Intra pe usa si o trantise in urma lui. Avea ditamai ochii,plini de curiozitate.
-Hai ziii zi ziiii! Ce e?
-Vino mai incoace si vorbeste in soapta. Nu o sa iti vina sa crezi!
 
     Si am inceput sa ii povestesc totul,amanunt cu amanunt. Cu cat inaintam cu povestea,cu atat isi freca mainile de nerabdare sa imi puna intrebari. Asta era un lucru de admirat la el: ma lasa sa vorbesc. Ceea ce imi amintea ca asta trebuia sa fac si eu pe insula aia...
-Aratami-o te rog!
  Ma uitasem in ochii lui si i-am zis sa imi promita ca nu va mai zice la nimeni,nici macar mamei. El incuviinta din cap,asa ca i-am dat octagonul. O rasuci in toate directiile,uitandu-se la ea cu o sclipire stranie in ochi.
-Rebe..de unde ai luat-o?
-Mi-a dat-o mama din meteoritul ala din garaj.
-Si ai vazut tot..?
   Tot? La ce se referea prin tot..? Am luat-o incet din mainile lui si mi-am fixat privirea spre ea. Era..era un meteorit adevarat. Se indrepta cu manie spre ceva albastru..ce se marea..era albastru cu verde..era..era..ERA PAMANTUL!
-Cum se poate?! Adica,un meteorit se indreapta spre noi? Imposibil.
-Rebe.. asta e visul!
-Poftim?





    -Visul,adica visele mele. Asta visez eu in fiecare noapte. Rebecca...ceva rau o sa se intample.
   Amutisem. Nu mai aveam grai,nu mai stiam ce sa fac. Acum era acum.Ceva avea de gand sa se intample,ceva oribil . Iar noi trebuia sa oprim asta,era clar!






                5.Usa interzisa




  Era 00: 45. Nu imi era deloc somn.Il auzeam pe fratemiu de dincolo cum se zbatea sa treaca la un nou livel in Medieval Old School. Eu nu ma puteam gandi decat la chestia aia. Octagonul nu mai vroia sa arate nimic,pana razele soarelui nu intrau in contact cu el.
  In timp ce stateam,m-am uitat pe ceas. Arata : “00:47 / 20 mai”. Inghitisem in sec. Eram in 20 mai. Tin minte acum cateva saptamani cand Antonio,fratele Sarei intrase in camera si vorbea de 21 mai. Imi venea sa lesin instantaneu. M-am ridicat din pat si ma agitam dintr-o parte si alta a camerei. Fara sa vreau ,am dat cu mana peste octagon si l-am zburat pe geamul dinspre balcon. Am iesit afara,cand atunci am vazut ceva straniu. Era in lumina lunii si stralucea,aratand imagini. L-am insfacat intr-o secunda si ma uitam spre el fara sa clipesc. Imi arata casa noastra,apoi garajul,apoi pivnita, apoi..era o usa secreta! M-am tot uitat la usa aia,si vedeam ca duce inspre o lumina.. Nu am mai stat pe ganduri. Am zbughit-o spre camera lui Alex si am batut zgomotos in ea,fara sa imi dau seama ca mama dormea.









-Deschide repede!! Aleeeex!
 Venise in graba si deschise usa brusc.
-Rebe,mai taci! Doarme mama..Ce e?
 
   Atunci i-am spus tot ce vazusem ,ma luat de brat si am mers spre pivnita,incercand sa mergem cat mai in liniste ca mama sa nu se trezeasca.
  Ca intotdeauna,lumina sumbra a pivnitei lumina usor incaperea. Ne-am indreptat spre peretele gol,unde ar  fi trebuit sa fie usa. M-am apropiat spre el si am batut usor. Se auzea gol. Era un perete despartitor probabil. Atunci m-am dat in spate si am tras un sut in perete facand o gaura impresionanta de care si Alex se mira. Inauntru acesteia,era un zid de caramida. Parea stabil,deci nu il puteam clinti nici daca ma zbateam.
Rasufland de nervi,Alex se tranti in perete ca sa se rezeme. Atunci,parca zidul se transforma intr-un biscuite iar Alex intra in el.
-Esti bine? Ma auzi?
- Da,avand in vedere ca mi-am stricat freza,totul e perfect! imi reprosa ironic.
  
 Era o camera antica ceva. Cu ajutorul felinarului,am luminat intreaga incapere . Mii si mii de inscriptii decorau camera. In mijlocul incaperii,era un fel de macheta a galaxiei noastre. Am miscat usor planeta Jupiter,iar totul a prins viata. Peretii s-au luminat puternic,iar macheta a inceput sa se miste. Se vedea o pietricica mica,ce venea spre Saturn. A reusit sa treaca de planeta,fara sa o loveasca si sa se opreasca asa cum credeam eu. Continua sa mearga,ocolind usor toate planetele,pana cand era aproape de Pamant.Atunci,a lovit planeta,iar Terra s-a spulberat. Dintr-o data, Soarele se ridica in aer,si se indrepta spre un perete. L-am urmat amandoi fara sa mai tinem cont de ce putea sa se intample. Era un perete simplu,maro-cafeniu rontait de vreme. Brusc Soarele intra il el si aparura niste triunghiuri verzui si un soare trist,sau cel putin asa il descifram eu.






 


  Razele Soarelui erau adancite ca un fel de gauri. Alex sa apropiat de zid si a atins un triunghi. A luminat usor,dupa care sa stins la loc.
-Rebe,am o idee. Apasa tu pe triunghiurile alea 3 si eu pe celelalte 4 deodata. Bine?
-Bine!
- 1..2..3!

  Atunci am apasat amandoi deodata pe ele. Au inceput sa lumineze puternic indreptandu-si toate lumina spre un cufar din coltul camerei
dupa care s-au stins ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
   Am deschis cufarul,iar inauntrul lui era o harta.Pe ea era desenat un “X” mare care era casa noastra,8 triunghiuri verzi si o dunga albastra .














-Copii? Ce faceti acolo jos la ora asta?!
  Era mama. Am luat harta bagand-o sub tricou si am plecat in graba.
-Ce faceati voi doi acolo?
-Aa,am auzit niste zgomote. Si am chemato pe Rebe sa vedem ce e.
Doar un sobolat amarat ce cauta scapare ,nimic mai mult.
    O spuse cu o voce atat de serioasa, incat daca nu as fi stiut ca minte
l-as fi crezut si eu.


     



 





  



        6.In cautarea triunghiurilor



   Au trecut 2 saptamani de la acel incident iar pe 21 mai nu sa intamplat nimic. Eram in vacanta de 10 zile. Mama plecase la bunica la spital iar noi am ramas acasa,tinand legatura cu ea doar prin telefon si mess. Cica avea de gand sa lipseasca 3 zile.
 
-Esti inauntru?
-Intra!
 
  Era Alex ca de obicei.Venea spre mine cu un zambet larg de parca castigase la loto. Se aseza cu grija pe pat,fara sa sifoneze asternutul si luase o pozitie de prezentator Tv.
-Doamnelor si domnilor, astazi 3 Iunie domnisoara Rebecca Harrison si fratele acestuia Alexander Harrison vor pleca intr-o calatorie in cautarea triunghiurilor de pe harta. In ciuda lipsei mamei acestora,cei doi vor putea merge linistiti in camera secreta fara ca ei sa fie deranjati.
-Esti un geniu!
 Am sarit si l-am luat in brate,strangandu-l sa de tare de aproape era sa se sufoce. Am luat harta de sub patul meu si am iesit amandoi spre usa. Deschizand bucata veche de hartie incercam sa descifram strazile.
-Uite,un triunghi se afla in gradina mamei! Sa mergem sa verificam.
 Am plecat in curtea din spate indreptandu-ne spre gradina. Perfect! Erau plantate proaspat 24 bucati de orhidei de cateva sute de dolari. Daca mama ar fi aflat ca am sapat in gradina ei doar pentru a gasi nu stiu ce triunghi de pe o harta veche si amarata ne-ar fi sugrumat intr-o clipita.
-Ce facem acum?
-Alex! Mai ti minte cand ne-am mutat aici  ca era o bucata de pamant ars in forma unui triunghi?







-Inteligent-o! Era fix langa locul unde vroia mama sa isi faca gradina prima oara,adica acolo! gesticula cu degetul spre marginea gardului.

   Am luat lopatica de sapat,si am inceput sa sapam in pamant. Tot sapam si sapam,pana cand am facut o gaura de juma de metru.Nu stiam ce sa mai facem,pana am simtit ca imi vibra buzunarul de la hanorac. Acolo era octagonul. M-am uitat spre el si am vazut ca tragea spre groapa. O tineam strans si ma lasam purtata de ea,pana cand ma facut sa ating varful gropii apoi mai inspre dreapta. Alex a inceput si a sapat intracolo pana cand a dat de ceva tare. Nerabdatori,am dat cu mana si am scos o piatra lunguiata si veche. Din cate vedeam,octagonul se lipea de ea ca un magnet.
-          Super. Noi o sa murim iar piatra asta o sa ne salveze. Ieiii..!
-          Superr!!!am exclamat.
-          Te scranti-si la capatana?
-          Nu mai,se potriveste in gaura de la razele soarelui. Astea trebuie sa gasim noi!
-          Sa sti .. ca,da!
 
Apoi,am cutreierat tot cartierul incercand sa gasim pietrele. Prima data am mers la Depozitul Artistic,unde se fabricau tot felul de tablouri si farfurii pictate. Apoi, la tusa Elizabeth (vecina noastra din totdeauna) in pod,apoi la magazine,cofetarii,curtile vecinilor pana mai trebuia sa gasim a 9a piatra care se lipea in centru. Insa aici intervine o problema : erau 8 triunghiuri  pe harta. Ce ne ramanea de cautat era dunga aceea albastra.
  Se afla la cafeneaua Blue. Norocul nostru este ca fostul patron de acolo era tata,asa ca angajatii ne cunosteau si aveam acces. Intr-un fel era cafeneaua familiei,in fiecare dimineata mergeam acolo si beam ciocolata speciala  a lui Will.
-Rebecca! Alex! De cand nu v-am mai vazut !
-WILL!
  Amandoi sarisem in bratele lui. Will era un prieten foarte bun de familie. El si cu tata au copilarit impreuna iar de cand a murit, Will a avut grija de noi.
-Ce faceti aici copii?
-Paii.. noi ,ne jucam un joc..
-Da,cu o harta si am gasit ceva ce ar putea fi aici. –spuse Alex continuandu-mi vorba.






-Ok atunci! Duceti-va si distrati-va. Am sa va astept cu ciocolata calda cand va intoarceti!
-Excelent! aclamaram in cor.

    Am coborat la subsol prima data. Am cautat orice ne-ar fi putut fi de folos,insa nu gaseam nimic. Am urat,in pod . Nimic. Dezamagiti am venit acasa,si ne-am dus sa punem pietrele in perete ca sa vedem ce se intampla.

-Rebe,tu punele acolo iar eu aici.
   Dupa ce le-am pus peretele a inceput sa lumineze iarasi,numai ca.. Doar razele soarelui. Atunci, harta a inceput sa lumineze si ea . Defapt dunga aceea albastra. Atunci am vazut ,era o sageata! Numai ca capetele sagetii nu se vedeau asa bine. Arata spre..strada 21 Mai! Asta era!!



                6. Sfarsitul lumii



   Pe strada 21 Mai se afla un muzeu antic. Doamna Conney era verisoara de gradul II cu mama. Era ora inchiderii,insa ea mai avea sa faca cateva acte asa ca nea lasat sa ne plimbam prin muzeu. Am mers la ultimul etaj,unde erau numai chestii antice . Am intrat in incapere si am aprins lumina. Camera era aproape cat una obisnuita,avand in fiecare coltisor inscriptii ,pergamente, statuete si... piesa care ne lipsea!
-Conney! Poti sa vi umpic?
 Nici nu am terminat bine vorba ca deja era in camera.
-Da ?
-Crezi ca ne poti imprumuta piesa aceea? Ne trebuie..la un proiect la scoala. Vrem sa luam 10.








-Nu dragii mei.. e o bucata falsificata. Daca vreti vi-o dau pe cea originala numai daca promiteti ca mi-o inapoiati!
-Perfect!

   Conney ne-a dat-o intr-un sac ca sa nu se zgarie. I-am multumit,dupa care ne-am indreptat spre cafenea ca sa bem ciocolata calda.
-Hmm, e delicioasa!
-Mereu cea mai buna pentru preferatii mei!
  Am stat acolo timp de o ora si umpic. Am ras,am povestit insa nu am scos nici o vorba despre pivnita altfel ar fi putut afla mama.
-Will,noi plecam . Ne vedem maine iar in caz ca e ceva ne poti suna pe fix.
   Alex a luat-o inainte cu piatra iar eu am ramans in urma uitandu-ma spre cer.
 Era ora 22:00 si era oarecum lumina. Ma miram, de obicei se intuneca pe la 7-8 seara. Ajunsi acasa, prima data am aprins televizorul.  Era ora stirilor insa nu bagam mare seama la ce vorbea acolo prezentatoarea.  In timp ce ma schimbam de papuci Alex pregatea cina. Defapt,o comanda .
-Pizza Hawaiana Rebe?
-Exact dinaia!
   Se facu liniste dintr-o data. Masinile nu se mai auzeau si nici vocile oamenilor.  In momentul acela,se auzi la televizor:
- ..iar copilul a fost salvat! Urmeaza cateva vesti nelinstitoare de la N.A.S.A ! Se pare ca un meteorit va trece pe langa Terra in 20 de minute fiind posibil sa se ciocneasca de ea . Cercetatorii nostri fac niste analize , va vom anunta dupa pauza!
-Alex ai auzit?!
-20 minute. Ia pietrele si sa mergem jos.
  Ne-am grabit cat am putut de tare. O data ajunsi acolo am intrat in camera si am inceput sa asamblam pietrele in perete. Ne uitam din moment in moment la ceas. Mai erau 6 minute.
- Unde e soarele?
-Acolo in colt!
-Ajuta-ma sa o ridic! ii reprosam enervata.
  Avea in jur de 50 kg si nu o puteam ridica singura. Am ridicat-o amandoi si am carat-o cu greu pana la perete. Un sunet ne-a amortit pe amandoi. Era ceasul de la mana. Cele 20 minute trecusera. Era o liniste de mormant.



  Pamantul a inceput sa se cutremure iar din neatentie am scapat piatra pe jos. AM incercat sa o ridicam repede cand am simtit o busnitura puternica puternica. Totul se zguduia si era un zgomot infernal. Se facea din ce in ce mai cald , arzandumi-se pielea pe mine. Atunci,peretele a fost cufundat de lava. Venea cu viteza spre noi inghitind tot ce se putea.
-ALEX! RIDIC-O REPEDE!
 Insa Alex nu mai era. Lava il inghitise iar eu nici nu vazusem. Eram de-a dreptul panicata. Am ridicat piatra rezemand-o pe perete si incercand sa o pun in gaura.
-AJUTOR! AJUTOOR! NU MAI POT!
  Lava imi arse picioarele. Era o durere de nedescris! In ultima clipa am impins piatra in perete si am cazut.
Ultimul lucru a fost ca am simtit o arsura incredibil de ingrozitoare . Incercam sa ma gandesc la mama,la Alex la tata la Will la scoala la tot ce era frumos. Atunci am vazut doar o lumina alba ,pura . Credeam ca am ajuns in Rai. Dintr-o data aud ceva. Nu intelegeam prea bine . Se auzea din ce in ce mai tare..si mai tare..


            7. Traieste viata







-Rebecca! Haide scoala-te ! Ti-am calcat bluza cea noua ca sa poti merge la scoala cu ea azi si ti-am pregatit si blugii asortati. Rebecca esti treaza?
-Mama??
  Am tresarit din pat. Nu se intamplase nimic. Am sarit si am imbratisat-o  pe mama cu toata dragostea. Atunci mi-am adus aminte de Alex.
Am fugit spre camera lui . Cand sa bat la usa m-am trezit cu usa deschisa si ma luase in brate. Si el isi aducea aminte de tot.
- Ce va apucat copii? zise mama uitandu-se cu drag la amandoi.
-Am salvat lumea !
-Doar nu ati citit jurnalul  strabunicului ,nu? zise mama razand.
-Jurnal?Ce jurnal?






   Atunci mama ne-a dat cheia de la pod si ne-a aratat jurnalul. Era al bunicului de cand era de varsta noastra.

  “Draga jurnalule,
Mi sa intamplat ceva incredibil. Am salvat lumea! Stiam ca visele acelea insemnau cu adevarat ceva. Eu si cu Amanda am reusit sa gasim pietrele si le-am pus inapoi in zid. Atunci ne-am trezit amandoi in odaie si am vazut razele soarelui ca bateau in fata noastra. E cel mai minunat lucru!
                                                          Azi, 2 Iunie , 1941.
                                                                            Fred . “