TITLUL
1.O zi proasta
“Azi a fost o zi groaznica! La ora pranzului am varsat budinca de ciocolata pe bluza cea noua si pe blugi. La istorie am luat 5 iar la ora de sport imi veneau in cap numai mingi zburatoare! In plus, mai sunt si pedepsita pentru 2 saptamanii si trebuie sa tund gazonul.
Nota: -1 pentru ziua de azi. “
-Rebecca,ce tot faci acolo?
- Ma pregateam sa ma apuc de teme!
-Asa sa si faci domnisoara,altfel s-ar putea sa tunzi gazonul pana la ultimul fir ! spuse mama cu un ton mai sarcastic ca niciodata.
- Sa speram ca nu o sa se intample! am reprosat eu cu un ton si mai sarcastic.
In definitiv,nici moarta nu aveam de gand sa deschid un caiet. M-am ridicat de pe scaun si am dat sa ma asez in pat cand mi-am amintit ca trebuie sa ma duc pana la Alex sa ii cer MP4 inapoi. Iar prin Alex vreau sa zic : Domnul de fratemeu’ care se culca mereu la 12: 30 si se trezeste pe la 1 dupamiaza in zilele de vara. Mai degraba,e un fel de copil robot ce sta toata ziua in camera lui ascultand muzica si jucandu-se nu stiu ce joc stupid.
Am mai stat cateva minute,intinzandu-mi toate oscioarele,apoi am sarit monoton din pat si am iesit pe hol,indreptandu-ma spre camera lui.
In mod normal, o data pe luna am “norocul” sa ajung acolo. Vad deja din capatul holului usa lui neagra-cafenie cu o tona de inscriptii gen “Nu intra!” , “Toxic” ,“ Haunted here” sau multe alte porcarii de a lui.
In mod normal,el era un tip destul de nazbatic,enervandu-ne pe toti cu veselia si sarcasmul lui. Iar cand spun “era”, ma refer la trecutul indepartat. De cand a murit tata,s-a izolat complet de lume ,jucandu-se mereu si mereu jocul ala . Sincer,nu stiu ce vede asa interesant la el.
Am ajuns in fata usii. Bat ca de obicei “ciocanitul secret” ,ca sa poata sta linistit fara sa isi inchida brusc calculatorul si sa se prefaca ca invata,crezand ca e mama .
-Alex! Descui usa?
-Stai o clipa.
De dupa usa se aud zgomotele scaunului de la calculator,dadandu-se la o parte cu o viteza pe care cred o ca o intrecea si-un melc.
-Care-i faza?
-Ehh,nimic interesant. Vroiam doar sa-ti cer MP4-ul si te las.
-Aham. Pai ,intra umpic oricum. Chiar vroiam sa vorbim.
Asta nu a sunat prea bine. Mai ales ca o spusese cu un ton de parca
i-ar fi murit Displayul.Am pasit pe un picior in camera,si am inchis-o in urma mea ,dupa care am incuiat-o sa fiu sigura ca mama nu are acces.
-Deci,despre ce vrei sa vorbim?
-Pai,nu stiu cum sa iti spun..
-Repede.
Alex trasese un aer lung in piept,si-a dat bretonul pe spate si si-a indreptat ochii fix spre ai mei ,luandu-si o figura serioasa .
-De cateva luni,am tot felul de vise ciudate..
-Ce fel de vise? am spus pe un ton de am crezut ca numai eu auzisem.
-Pai,despre dezastru. Multa lume o sa moara,si ..e ceva cu o lava. Teribil iti zic!
Ma uitasem cu o fata amuzata spre el ,schitand un zambet . Lava? Dezastru? Daca nu as fi fost atat de binedispusa,in ciuda faptului ca am avut o zi ingrozitoare,i-as fi zis ca s-a cam scrantit la cap.
-Hmm. Si ,cam despre ce e vorba in visele astea ale tale?
-Nu sunt prea sigur,dar stiu ca o sa se intample ceva . In fiecare noapte, visez acelasi lucru.I-as fi spus si mamei,dar daca m-ar auzi vorbind asa ,pe prima usa pe care o sa o vizitez in urmatoarele secunde o sa scrie “Psihiatru”. Deci,mai bine tac.
Cu asta as fi fost de acord si eu. Mama nu prea crede orice ii spunem,insa nu o judec. Fiind avocata,a auzit o multime de minciuni la viata ei.
- Pai,in caz ca aflu ceva promit ca voi fi prima care te anunt!
M-am ridicat de pe scaun , si am ochit dragul meu MP4 pe noptiera de langa pat. L-am tustit intr-o secunda iar apoi i-am zambit prietenos lui fratemiu’ ,iesind din camera si facandu-ma nevazuta.
2.Meteoritul
Intradevar, Alex exagera tot timpul despre anumite lucruri,insa stiam ca nu mintea niciodata. Tot gandindu-ma la ce spunea, imi aud telefonul sunand din camera mea. Am inceput sa merg in pas alergator si am insfacat telefonul.
-Alo?
-Rebecca? se auzi vocea Sarei.
-Nu, razbunatorul mascat.
-Haha! Vad ca nu ti-ai pierdut simtul umorului dupa ziua de azi.
-Mda,sa zicem ca cateodata trebuie sa fi optimist. In fine,de ce ai sunat?
-Pai in primul rand ma plictiseam. Iar in al doilea,sa vezi ce mi-a zis fratemiu adineauri ! spusese de parca era cine stie ce barfa importanta.
-Pai in primul rand ma plictiseam. Iar in al doilea,sa vezi ce mi-a zis fratemiu adineauri ! spusese de parca era cine stie ce barfa importanta.
-Hmm,ia sa auzim!
- Deci,a venit in camera mea sa ia rufele in timp ce fredona cine stie ce imn sau nu stiu ce. L-am intrebat cum se numeste melodia iar el s-a uitat fix la mine spunandu-mi intruna “21 mai”.
-Ce? am zis pe un ton usor agitat.
-Dada! Si apoi a aruncat rufele pe jos,si a iesit din camera ca o tornada.
-Ah, interesant. Auzi,trebuie sa fac ceva . E ok daca te sun mai incolo?
-Bine, te-am lasat.
Am inchis telefonul dupa care m-am asezat pe pat,uitandu-ma in gol. Azi era cat se poate de ciudat. Mai intai ciudatu de Alex imi povesteste de nu stiu ce vise aiurite, apoi fratele Sarei face pe posedatu’.
Chiar ma intrebam ce urma sa se intample cand afara se auzi o busitura puternica , incat se simti vibratia pana la mine in camera.
-Heii! Ce se intampla acolo??
-VENITI REPEDE! se auzi vocea mamei disperata.
Nici nu am mai stat sa intreb ce sa intamplat. Am luat-o repde pe scari,strigandu-l pe fratemiu sa vina insa el era asa concentrat incat nu auzi nimic.
Am sarit de pe ultimele 4 scari direct in fata usii, si am iesit afara. M-am uitat in jur,insa nu vedeam nimic. Ma gandeam ca se intamplase vreun accident insa totul parea sa fie in regula.
-Mama? Unde esti?
-VINO REPEDE! se auzi din curtea din spate.
Am zbughit-o pe usa
-Ce naiba mai e si aia!?
-Nu stiu! Trebuie sa facem ceva. Cred ca e cineva inauntru.
M-am apropiat de acel specimen ciudat ca sa vad mai clar . Era un fel de meteorit,cub metalic. Am dat de doua ori cu piciorul in el,dar nimic.
-Cred ca nu e nimic acolo. Altfel ar fi sarit imediat in bratele cuiva dupa asemenea BUF.
-Rebecca! Nu e timp de glume proaste. Cheama-l repede pe domnul de la magazinul de vizavi. Cred ca ne poate ajuta cu macaraua din spate sa mutam chestia asta.
Am si plecat. Eram oarecum curioasa dar si inspaimantata. Si chiar cand credeam ca nu poate fi mai rau.
Am bagat usor capul inauntrul magazinului. Era cam pustiu,pentru o zi de vineri dupa-amiaza.
-Aaa, e cineva pe aici?
-Imediat! se auzi o voce infundata.
Din spate se vedea o doamna mai grasuta cu parul scurt si ciufulit,ce venea in graba cu zambetul pe buze spre casa.
-Da draga mea. Te pot ajuta cu ceva?
-Pai,il caut pe patronul magazinului.
-A da! Numai o clipa...JACK!! MISCATE INCOACE!!
Dura tipa pentru o femeie de varsta mijlocie. In fine, pana la urma aparu si supranumitul Jack.
-Ma scuzatii..dar avem nevoie de macaraua dumneavoastra ca sa ridicam un fel de cub gigant de la noi din curte..daca ati fi amabil..
-SIGUR CA DAA! spuse taindu-mi glasul.
M-am indreptat spre strada,uitandu-ma dupa el. Il vedeam ca vine incetisor si imi arata ca se indreapta spre casa noastra.Curioasa ce eram,am zbughit-o in fuga incercand sa il ajung.
Cand am ajuns,deja l-am vazut ca povestea cu mama. Ii sclipea fata de minunatie.
-Deci? Ceva interesant pe aici?
-Se pare ca nu,insa forma acestul strat de aluminiu amestecat cu otel mi se pare ademenitor!
Uau,si cand ma gandeam ca mai interesant de atat nu putea sa fie omul asta.
-Se pare ca il vom lasa in garaj la noapte ca sa fie in siguranta. Oricum, din cate imi amintesc ,nu ai teme de facut?
3.O noapte stranie
Si la fel ca intotdeauna,mama reuseste sa imi strice bunadispozitie. Ce puteam face? Pana la urma trebuia sa fac temele alea ca sa am weekend-ul liber.
Mai spre seara , mama ne chemase sa mancam piure cu carnita.
Mirosul putea ademeni pe oricine,chiar si pe un grasan care mancase 4-5 Big Mc-uri.
Alex halea din plin,fiind infometat dupa o zi plina de Medieval Old School,iar mama statea si se uita la noi spunand ca e satula .
Dupa cina, am zbughit-o spre camera mea si am trantit usa. Era 22: 08 si nu imi era somn. Normal,doar se schimbase ora iar in mod normal era 21:08.
Luasem incet MP4 fara sa ma auda mama,si m-am bagat in pat . L-am pornit,si ma uitam prin lista cu foldere de melodii:
▪Akon
▪Avril Lavigne
▪Black Eyed Peas
▪Eminem
▪Green Day
▪Jay Sean
▪Kesha
▪Lady Gaga
▪Paramore
▪Pink
▪Rihanna
▪Gorillaz
Si asa mai departe. Cautam si cautam,insa nu prea aveam chef sa ascult muzica. Brusc, mi-am adus aminte. Aveam un meteorit in garaj iar eu stateam in pat? Asa ceva nu se putea. M-am ridicat din pat,si am deschis usa usor cercetand holul. Liber! Asta era sansa mea.
M-am indreptat spre usa din spate insa era incuiata. Exact ce imi trebuia.Am cotrobait prin sertare,pe masa , in incuietori insa nimic.
Apoi mi-am adus aminte ceva important. De cand ni sa stricat alarma,
mama isi ia cu ea cheile in camera.
Mi-am plesnit usor fruntea cu palma,si am inceput sa urc scarile spre dormitorul ei. Acum e acum.
Paseam cu pasi incetisori spre noptiera,incercand sa descifrez prin bezna unde si ce faceam. Cand am ajuns,ii auzeam rasuflarea ei blanda ce venea totodata si cu un sforait.
Incercam sa nimeresc cheia,insa din neatentie am rasturnat cosuletul cu inele pe jos. Intepenisem. Oare a auzi? Oare m-a vazut? Insa nimic.
Am rasuflat usurata si am continuat sa caut si sa caut pana cand.. Minune! Am gasit-o.Am iesit din camera cu pasi marunti si m-am indreptat spre usa din spate.Am rasucit cheia in iala si m-am indreptat fix spre garaj.
Usa se deschidea usor,iar eu imi rodeam usor coltul unghiilor de emotii.
Cand am pasit inauntru, meteoritul disparuse. Cum sa dispara ditamai muntele din garaj ? Mai ales SINGUR?!
Toate aceste intrebari imi umblau in cap dintr-o parte si-n alta cand am auzit un tarait in spatele meu. Imi era si frica sa ma intorc,insa ce aveam de pierdut. Am intors usor capul cand,am vazut cubul gigant acuma la dimensiunea unei mingi de fotbal.
M-am apropiat usor de ea si am incercat sa o ating,dar a dintr-o data a inceput sa emane o lumina orbitoare si nu am mai putut privi. Mi-am acoperit ochii cu mana stanga,iar cu cea dreapta ma tineam de cap deoarece incepea sa ma doara ingrozitor. In urmatoarele clipe,am lesinat.
4. Dezastrul se va apropia
Auzeam incetisor cum valurile oceanului se spargeau la mal. Dintr-o data, ditamai valu se impiedica de mine lasandu-ma leoarca. Atunci am tresarit.
-Ce naib..?!
Chiar eram la marginea unui ocean. Nu-mi venea sa cred. Adica, acum eram in vechiul garaj in care mirosul de rugina era mereu prezent iar acuma sunt la mare?!
-Alooooooo? E cineva aici?
Insa nimic. Deja eram dea dreptul panicata. Cum sa ajung acasa? Dintr-o data,se auzi un gemat din asazisa padure.
-Ajutorr...Ajutati-ma va rog...
Am sarit brusc in picioare si m-am indreptat spre el sau ea,ghidandu-ma dupa voce.
Era un batran. Un batran...Un batran? Avea parul carunt,ochelari Wayfarer de vedere (destul de moderni din punctul meu de vedere) si era imbracat in niste haine de casa stil 70’.
-Sunteti bine domnule?
-Ma doare usor mana..
Intradevar,era plina de sange si nu putea sa si-o miste. Mana rupta?Mai mult ca sigur.L-am ridicat usor si l-am tarat pana pe nisip. Gemea usor, incruntandu-si fruntea si inclestand usor dintii. Mi-am rupt partea de jos a tricoului si i-am bandajat mana. Dupa vreo jumatate de ora a adormit pana noaptea tarziu.
Stand la malul apei,aud in spatele meu ceva miscari.
-Cum te numesti?
-Rebecca,dar imi puteti spune Rebe.
-Incantat! Eu sunt Fred. Recunosti asta? spuse aratandu-mi cubul metalic.
-Dar,de unde pana unde a ajuns la dumneavoastra?
-Ei bine e o poveste veche si frumoasa..o sa ti-o povestesc imediat ce mancam cina.
-Ei bine e o poveste veche si frumoasa..o sa ti-o povestesc imediat ce mancam cina.
-Ci..Cina? Sunt lihnita!
Asa am inceput sa facem un foc traditional de tabara, prajind cateva bucati dintr-o rata salbatica prinsa de domnul Fred. Dupa ce am mancat,m-am intins pe nisipul inclazit de foc si ma uitam la cer. Era uimitor! Puteam descifra toate planetele,stelele,cometele,galaxiile ,nebuloasele,piticele albe absolut tot!Era pur si simplu superb. Incet imi dadeau lacrimile. Eram pasionata de asa ceva. Cand urma sa cresc,chiar imi doream sa am o meserie de genul asta. Insa nu stiu daca se putea.. Insa puteam sa visez ca voi ajunge in spatiul cosmic.
-Vad ca iti place nu?
-E nemaipomenit! Atat de frumos,toate formele si luminile amestecate intre ele.
-Ma gandeam ca iti va place.
-Ce vreti sa spuneti?
-Nu conteaza,spuse zambindu-mi, avem de discutat despre Dilailla.
-Amm...despre cine? am intrebat facand o mutra tampa.
-Oh ohh.!. spuse razand. Cubul de metal draga mea,cubul de metal.
-Ooo! Desigur,am atatea si atatea sa va intreb.
-Nu nu! Eu iti voi povesti absolut tot ce trebuie sa sti. Insa sa nu uita,nu ai voie sa ma intrerupi altfel te vei trezi!
-Dar dorm..?
-Destul! Sa incepem,mi-a reprosat schitand un zambet.Totul a inceput acuma cativa ani in pivnita casei noastre...
Ia stai umpic.”Noastre”?Abea il cunosc si deja impartim casa.Perfect,ma intreb ce mai urmeaza.
-..Eu si bunicul tau lucram la un proiect foarte important al N.A.S.A.
Oooo doamne. E imposibil de crezut. Lucra la N.A.S.A...Si pe de-o parte mai suntem si rude.
-Cu spuneam..! spuse cu o voce mai grava,vazand ca eram cufundata in ganduri. Trebuia sa facem un cub metalic in care tatal tau trebuia sa intre si sa calatoreasca prin spatiu. Inauntru era un circuit care ii intra prin caile respiratorii permitandu-i sa respire timp de 5 ani. Pe parcursul misiunii,acesta sa stricat iar tatal tau nu mai avea aer decat pentru 10-15 minute. Atunci ne-a spus,ca va seta cubul sa se intoarca pe pamant dupa 14 ani.Alex avea un an pe atunci..
-Adica tata e in acel cub?! am tipat.
Facusem o prostie cat mare de mine. Atunci totul a inceput sa dispara,auzind vocea mamei infundata.Dintr-o data se auzea din ce in ce mai tare pana cand...
-REBECCA HARRISON!E 10:30. Trezeste-te,indrugi numai prostii.
-C..ce? Sunt acasa?..
-Nu draga mea,azi-noapte ai dormit in pom. Normal ca esti acasa! zise razand. Haide,dute jos si mananca-ti cerealele,apoi sa vi in garaj. Am o surpriza!
M-am dat jos din pat uitandu-ma la mama pana am iesit din camera. Oare ce a apucat-o de era asa binedispusa.Si mai ales,eram nerabdatoare sa aflu surpriza. De cand tata..a murit,nu prea ne mai facea surprize in afara de ziua noastra de nastere.
Am mancat cereale cu suc proaspat de portocale,si m-am dus sa fac un dus. Dupa ce terminasem,am coborat scarile vazand-o pe mama pe geam ca ma astepta cu mainile inclestate de nerabdare. Deja incepusem sa merg in pas alergator daramand tot ce era in fata mea.
-Inchide ochii...si iti zic cand sa ii deschizi,da?
-Bine mama!
Ma luase incet de brat si ma tragea dupa ea pana in fata garajului presupun. Auzisem cum usa acestuia se deschidea in viteza,parca si el vroia sa imi arate surpriza.
-Siiiii....deschide-i!
INCREDIBIL! Era cutia de metal. Dar,desfacuta! M-am aruncat in genunchi si am inceput sa cotrobai pe acolo.Era un fel de octagon,cu multe bucati din sticla . L-am intors in toate partile,in toate directile dar degeaba.
Mama mi-a dat voie sa il tin eu bine,pana va veni (daca va veni)
un specialist . Am plecat spre camera,nu intai sa o sarut zgomotos pe obraz si sa ii multumesc mamei de surpriza. O data ajunsa in camera
mea,am inchis-o si m-am trantit in pat. Razele soarelui incalzeau numa-i jumatate de pat,asa ca m-am asezat acolo. Dintr-o data..octagonul a
inceput sa lumineze incredibil. Daca te uitai cu atentie,inauntrul lui se vedea... nebuloasa Ochi de Pisica! Nu imi venea sa cred.Cum o roteam intr-o directie,asa se misca si cerul. Era cel mai superb lucru din lume..
-Rebee! Esti in camera?
Era Alex. Nu stia daca sa ii arat sau nu. Dar,era fratele meu si cum fratii au lucruri in comun si el iubea astronomia.Oricum,stiam ca va tine secret deci..
-Hai incoace!Tre sa iti arat ceva super!
Intra pe usa si o trantise in urma lui. Avea ditamai ochii,plini de curiozitate.
-Hai ziii zi ziiii! Ce e?
-Vino mai incoace si vorbeste in soapta. Nu o sa iti vina sa crezi!
Si am inceput sa ii povestesc totul,amanunt cu amanunt. Cu cat inaintam cu povestea,cu atat isi freca mainile de nerabdare sa imi puna intrebari. Asta era un lucru de admirat la el: ma lasa sa vorbesc. Ceea ce imi amintea ca asta trebuia sa fac si eu pe insula aia...
-Aratami-o te rog!
Ma uitasem in ochii lui si i-am zis sa imi promita ca nu va mai zice la nimeni,nici macar mamei. El incuviinta din cap,asa ca i-am dat octagonul. O rasuci in toate directiile,uitandu-se la ea cu o sclipire stranie in ochi.
-Rebe..de unde ai luat-o?
-Mi-a dat-o mama din meteoritul ala din garaj.
-Si ai vazut tot..?
Tot? La ce se referea prin tot..? Am luat-o incet din mainile lui si mi-am fixat privirea spre ea. Era..era un meteorit adevarat. Se indrepta cu manie spre ceva albastru..ce se marea..era albastru cu verde..era..era..ERA PAMANTUL!
-Cum se poate?! Adica,un meteorit se indreapta spre noi? Imposibil.
-Rebe.. asta e visul!
-Poftim?
-Visul,adica visele mele. Asta visez eu in fiecare noapte. Rebecca...ceva rau o sa se intample.
Amutisem. Nu mai aveam grai,nu mai stiam ce sa fac. Acum era acum.Ceva avea de gand sa se intample,ceva oribil . Iar noi trebuia sa oprim asta,era clar!
5.Usa interzisa
Era 00: 45. Nu imi era deloc somn.Il auzeam pe fratemiu de dincolo cum se zbatea sa treaca la un nou livel in Medieval Old School. Eu nu ma puteam gandi decat la chestia aia. Octagonul nu mai vroia sa arate nimic,pana razele soarelui nu intrau in contact cu el.
In timp ce stateam,m-am uitat pe ceas. Arata : “00:47 / 20 mai”. Inghitisem in sec. Eram in 20 mai. Tin minte acum cateva saptamani cand Antonio,fratele Sarei intrase in camera si vorbea de 21 mai. Imi venea sa lesin instantaneu. M-am ridicat din pat si ma agitam dintr-o parte si alta a camerei. Fara sa vreau ,am dat cu mana peste octagon si l-am zburat pe geamul dinspre balcon. Am iesit afara,cand atunci am vazut ceva straniu. Era in lumina lunii si stralucea,aratand imagini. L-am insfacat intr-o secunda si ma uitam spre el fara sa clipesc. Imi arata casa noastra,apoi garajul,apoi pivnita, apoi..era o usa secreta! M-am tot uitat la usa aia,si vedeam ca duce inspre o lumina.. Nu am mai stat pe ganduri. Am zbughit-o spre camera lui Alex si am batut zgomotos in ea,fara sa imi dau seama ca mama dormea.
-Deschide repede!! Aleeeex!
Venise in graba si deschise usa brusc.
-Rebe,mai taci! Doarme mama..Ce e?
Atunci i-am spus tot ce vazusem ,ma luat de brat si am mers spre pivnita,incercand sa mergem cat mai in liniste ca mama sa nu se trezeasca.
Ca intotdeauna,lumina sumbra a pivnitei lumina usor incaperea. Ne-am indreptat spre peretele gol,unde ar fi trebuit sa fie usa. M-am apropiat spre el si am batut usor. Se auzea gol. Era un perete despartitor probabil. Atunci m-am dat in spate si am tras un sut in perete facand o gaura impresionanta de care si Alex se mira. Inauntru acesteia,era un zid de caramida. Parea stabil,deci nu il puteam clinti nici daca ma zbateam.
Rasufland de nervi,Alex se tranti in perete ca sa se rezeme. Atunci,parca zidul se transforma intr-un biscuite iar Alex intra in el.
-Esti bine? Ma auzi?
- Da,avand in vedere ca mi-am stricat freza,totul e perfect! imi reprosa ironic.
Era o camera antica ceva. Cu ajutorul felinarului,am luminat intreaga incapere . Mii si mii de inscriptii decorau camera. In mijlocul incaperii,era un fel de macheta a galaxiei noastre. Am miscat usor planeta Jupiter,iar totul a prins viata. Peretii s-au luminat puternic,iar macheta a inceput sa se miste. Se vedea o pietricica mica,ce venea spre Saturn. A reusit sa treaca de planeta,fara sa o loveasca si sa se opreasca asa cum credeam eu. Continua sa mearga,ocolind usor toate planetele,pana cand era aproape de Pamant.Atunci,a lovit planeta,iar Terra s-a spulberat. Dintr-o data, Soarele se ridica in aer,si se indrepta spre un perete. L-am urmat amandoi fara sa mai tinem cont de ce putea sa se intample. Era un perete simplu,maro-cafeniu rontait de vreme. Brusc Soarele intra il el si aparura niste triunghiuri verzui si un soare trist,sau cel putin asa il descifram eu.
Razele Soarelui erau adancite ca un fel de gauri. Alex sa apropiat de zid si a atins un triunghi. A luminat usor,dupa care sa stins la loc.
-Rebe,am o idee. Apasa tu pe triunghiurile alea 3 si eu pe celelalte 4 deodata. Bine?
-Bine!
- 1..2..3!
Atunci am apasat amandoi deodata pe ele. Au inceput sa lumineze puternic indreptandu-si toate lumina spre un cufar din coltul camerei
dupa care s-au stins ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Am deschis cufarul,iar inauntrul lui era o harta.Pe ea era desenat un “X” mare care era casa noastra,8 triunghiuri verzi si o dunga albastra .
-Copii? Ce faceti acolo jos la ora asta?!
Era mama. Am luat harta bagand-o sub tricou si am plecat in graba.
-Ce faceati voi doi acolo?
-Aa,am auzit niste zgomote. Si am chemato pe Rebe sa vedem ce e.
Doar un sobolat amarat ce cauta scapare ,nimic mai mult.
O spuse cu o voce atat de serioasa, incat daca nu as fi stiut ca minte
l-as fi crezut si eu.
6.In cautarea triunghiurilor
Au trecut 2 saptamani de la acel incident iar pe 21 mai nu sa intamplat nimic. Eram in vacanta de 10 zile. Mama plecase la bunica la spital iar noi am ramas acasa,tinand legatura cu ea doar prin telefon si mess. Cica avea de gand sa lipseasca 3 zile.
-Esti inauntru?
-Intra!
Era Alex ca de obicei.Venea spre mine cu un zambet larg de parca castigase la loto. Se aseza cu grija pe pat,fara sa sifoneze asternutul si luase o pozitie de prezentator Tv.
-Doamnelor si domnilor, astazi 3 Iunie domnisoara Rebecca Harrison si fratele acestuia Alexander Harrison vor pleca intr-o calatorie in cautarea triunghiurilor de pe harta. In ciuda lipsei mamei acestora,cei doi vor putea merge linistiti in camera secreta fara ca ei sa fie deranjati.
-Esti un geniu!
Am sarit si l-am luat in brate,strangandu-l sa de tare de aproape era sa se sufoce. Am luat harta de sub patul meu si am iesit amandoi spre usa. Deschizand bucata veche de hartie incercam sa descifram strazile.
-Uite,un triunghi se afla in gradina mamei! Sa mergem sa verificam.
Am plecat in curtea din spate indreptandu-ne spre gradina. Perfect! Erau plantate proaspat 24 bucati de orhidei de cateva sute de dolari. Daca mama ar fi aflat ca am sapat in gradina ei doar pentru a gasi nu stiu ce triunghi de pe o harta veche si amarata ne-ar fi sugrumat intr-o clipita.
-Ce facem acum?
-Alex! Mai ti minte cand ne-am mutat aici ca era o bucata de pamant ars in forma unui triunghi?
-Inteligent-o! Era fix langa locul unde vroia mama sa isi faca gradina prima oara,adica acolo! gesticula cu degetul spre marginea gardului.
Am luat lopatica de sapat,si am inceput sa sapam in pamant. Tot sapam si sapam,pana cand am facut o gaura de juma de metru.Nu stiam ce sa mai facem,pana am simtit ca imi vibra buzunarul de la hanorac. Acolo era octagonul. M-am uitat spre el si am vazut ca tragea spre groapa. O tineam strans si ma lasam purtata de ea,pana cand ma facut sa ating varful gropii apoi mai inspre dreapta. Alex a inceput si a sapat intracolo pana cand a dat de ceva tare. Nerabdatori,am dat cu mana si am scos o piatra lunguiata si veche. Din cate vedeam,octagonul se lipea de ea ca un magnet.
- Super. Noi o sa murim iar piatra asta o sa ne salveze. Ieiii..!
- Superr!!!am exclamat.
- Te scranti-si la capatana?
- Nu mai,se potriveste in gaura de la razele soarelui. Astea trebuie sa gasim noi!
- Sa sti .. ca,da!
Apoi,am cutreierat tot cartierul incercand sa gasim pietrele. Prima data am mers la Depozitul Artistic,unde se fabricau tot felul de tablouri si farfurii pictate. Apoi, la tusa Elizabeth (vecina noastra din totdeauna) in pod,apoi la magazine,cofetarii,curtile vecinilor pana mai trebuia sa gasim a 9a piatra care se lipea in centru. Insa aici intervine o problema : erau 8 triunghiuri pe harta. Ce ne ramanea de cautat era dunga aceea albastra.
Se afla la cafeneaua Blue. Norocul nostru este ca fostul patron de acolo era tata,asa ca angajatii ne cunosteau si aveam acces. Intr-un fel era cafeneaua familiei,in fiecare dimineata mergeam acolo si beam ciocolata speciala a lui Will.
-Rebecca! Alex! De cand nu v-am mai vazut !
-WILL!
Amandoi sarisem in bratele lui. Will era un prieten foarte bun de familie. El si cu tata au copilarit impreuna iar de cand a murit, Will a avut grija de noi.
-Ce faceti aici copii?
-Paii.. noi ,ne jucam un joc..
-Da,cu o harta si am gasit ceva ce ar putea fi aici. –spuse Alex continuandu-mi vorba.
-Ok atunci! Duceti-va si distrati-va. Am sa va astept cu ciocolata calda cand va intoarceti!
-Excelent! aclamaram in cor.
Am coborat la subsol prima data. Am cautat orice ne-ar fi putut fi de folos,insa nu gaseam nimic. Am urat,in pod . Nimic. Dezamagiti am venit acasa,si ne-am dus sa punem pietrele in perete ca sa vedem ce se intampla.
-Rebe,tu punele acolo iar eu aici.
Dupa ce le-am pus peretele a inceput sa lumineze iarasi,numai ca.. Doar razele soarelui. Atunci, harta a inceput sa lumineze si ea . Defapt dunga aceea albastra. Atunci am vazut ,era o sageata! Numai ca capetele sagetii nu se vedeau asa bine. Arata spre..strada 21 Mai! Asta era!!
6. Sfarsitul lumii
Pe strada 21 Mai se afla un muzeu antic. Doamna Conney era verisoara de gradul II cu mama. Era ora inchiderii,insa ea mai avea sa faca cateva acte asa ca nea lasat sa ne plimbam prin muzeu. Am mers la ultimul etaj,unde erau numai chestii antice . Am intrat in incapere si am aprins lumina. Camera era aproape cat una obisnuita,avand in fiecare coltisor inscriptii ,pergamente, statuete si... piesa care ne lipsea!
-Conney! Poti sa vi umpic?
Nici nu am terminat bine vorba ca deja era in camera.
-Da ?
-Crezi ca ne poti imprumuta piesa aceea? Ne trebuie..la un proiect la scoala. Vrem sa luam 10.
-Nu dragii mei.. e o bucata falsificata. Daca vreti vi-o dau pe cea originala numai daca promiteti ca mi-o inapoiati!
-Perfect!
Conney ne-a dat-o intr-un sac ca sa nu se zgarie. I-am multumit,dupa care ne-am indreptat spre cafenea ca sa bem ciocolata calda.
-Hmm, e delicioasa!
-Mereu cea mai buna pentru preferatii mei!
Am stat acolo timp de o ora si umpic. Am ras,am povestit insa nu am scos nici o vorba despre pivnita altfel ar fi putut afla mama.
-Will,noi plecam . Ne vedem maine iar in caz ca e ceva ne poti suna pe fix.
Alex a luat-o inainte cu piatra iar eu am ramans in urma uitandu-ma spre cer.
Era ora 22:00 si era oarecum lumina. Ma miram, de obicei se intuneca pe la 7-8 seara. Ajunsi acasa, prima data am aprins televizorul. Era ora stirilor insa nu bagam mare seama la ce vorbea acolo prezentatoarea. In timp ce ma schimbam de papuci Alex pregatea cina. Defapt,o comanda .
-Pizza Hawaiana Rebe?
-Exact dinaia!
Se facu liniste dintr-o data. Masinile nu se mai auzeau si nici vocile oamenilor. In momentul acela,se auzi la televizor:
- ..iar copilul a fost salvat! Urmeaza cateva vesti nelinstitoare de la N.A.S.A ! Se pare ca un meteorit va trece pe langa Terra in 20 de minute fiind posibil sa se ciocneasca de ea . Cercetatorii nostri fac niste analize , va vom anunta dupa pauza!
-Alex ai auzit?!
-20 minute. Ia pietrele si sa mergem jos.
Ne-am grabit cat am putut de tare. O data ajunsi acolo am intrat in camera si am inceput sa asamblam pietrele in perete. Ne uitam din moment in moment la ceas. Mai erau 6 minute.
- Unde e soarele?
-Acolo in colt!
-Ajuta-ma sa o ridic! ii reprosam enervata.
Avea in jur de 50 kg si nu o puteam ridica singura. Am ridicat-o amandoi si am carat-o cu greu pana la perete. Un sunet ne-a amortit pe amandoi. Era ceasul de la mana. Cele 20 minute trecusera. Era o liniste de mormant.
Pamantul a inceput sa se cutremure iar din neatentie am scapat piatra pe jos. AM incercat sa o ridicam repede cand am simtit o busnitura puternica puternica. Totul se zguduia si era un zgomot infernal. Se facea din ce in ce mai cald , arzandumi-se pielea pe mine. Atunci,peretele a fost cufundat de lava. Venea cu viteza spre noi inghitind tot ce se putea.
-ALEX! RIDIC-O REPEDE!
Insa Alex nu mai era. Lava il inghitise iar eu nici nu vazusem. Eram de-a dreptul panicata. Am ridicat piatra rezemand-o pe perete si incercand sa o pun in gaura.
-AJUTOR! AJUTOOR! NU MAI POT!
Lava imi arse picioarele. Era o durere de nedescris! In ultima clipa am impins piatra in perete si am cazut. Ultimul lucru a fost ca am simtit o arsura incredibil de ingrozitoare . Incercam sa ma gandesc la mama,la Alex la tata la Will la scoala la tot ce era frumos. Atunci am vazut doar o lumina alba ,pura . Credeam ca am ajuns in Rai. Dintr-o data aud ceva. Nu intelegeam prea bine . Se auzea din ce in ce mai tare..si mai tare..
Lava imi arse picioarele. Era o durere de nedescris! In ultima clipa am impins piatra in perete si am cazut. Ultimul lucru a fost ca am simtit o arsura incredibil de ingrozitoare . Incercam sa ma gandesc la mama,la Alex la tata la Will la scoala la tot ce era frumos. Atunci am vazut doar o lumina alba ,pura . Credeam ca am ajuns in Rai. Dintr-o data aud ceva. Nu intelegeam prea bine . Se auzea din ce in ce mai tare..si mai tare..
7. Traieste viata
-Rebecca! Haide scoala-te ! Ti-am calcat bluza cea noua ca sa poti merge la scoala cu ea azi si ti-am pregatit si blugii asortati. Rebecca esti treaza?
-Mama??
Am tresarit din pat. Nu se intamplase nimic. Am sarit si am imbratisat-o pe mama cu toata dragostea. Atunci mi-am adus aminte de Alex.
Am fugit spre camera lui . Cand sa bat la usa m-am trezit cu usa deschisa si ma luase in brate. Si el isi aducea aminte de tot.
- Ce va apucat copii? zise mama uitandu-se cu drag la amandoi.
-Am salvat lumea !
-Doar nu ati citit jurnalul strabunicului ,nu? zise mama razand.
-Jurnal?Ce jurnal?
Atunci mama ne-a dat cheia de la pod si ne-a aratat jurnalul. Era al bunicului de cand era de varsta noastra.
“Draga jurnalule,
Mi sa intamplat ceva incredibil. Am salvat lumea! Stiam ca visele acelea insemnau cu adevarat ceva. Eu si cu Amanda am reusit sa gasim pietrele si le-am pus inapoi in zid. Atunci ne-am trezit amandoi in odaie si am vazut razele soarelui ca bateau in fata noastra. E cel mai minunat lucru!
Azi, 2 Iunie , 1941.
Fred . “
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu